Postări
Concert comemorativ, Rusia, 2009 (20 de ani de la retragerea din Afganistan). Cântecul "Чёрный тюльпан" se referă la repatrierea trupurilor militarilor sovietici căzuţi în luptă împotriva mujahedinilor ("monologul pilotului" avionului care efectua transportul respectiv).
În sală se pot vedea mulţi veterani ai campaniei din Afganistan. Interpretează Aleksandr Rozenbaum. Acelaşi cântec dar cu imagini din epocă - aici şi aici.
O sală plină dar nu pentru a susţine "cauza" pentru care URSS şi-a trimis militarii acolo, ci pentru ideea de Patrie şi de armată naţională. Este deja 2009, oamenii ăia n-au fost aduşi acolo cu de-a sila, ei toţi au un Crez. Nu vom vedea aşa ceva (prea curând) la noi, şi nicidecum pe la partenerii strategici. Acolo, altele sunt promovate...
Morgile de campanie aveau de lucru din plin. Ca să reziste stresului şi mirosului groaznic, soldaţii care lucrau acolo "erau pe vodcă". Asta ar putea explica cum într-un coşciug sigilat (deschis de familie, acasă, deşi era strict interzis) s-a pus corpul "care trebuia", greu identificabil, dar şi... încă o mână. A treia. Unele cadavre trebuiau "asamblate" înainte de expediere, din cauza distrugerii corpurilor prin explozii. Груз 200 ("Cargo/Marfă/Încărcătură 200") era codul militar sovietic care însemna "transport militar de cadavre".
Avioanele folosite erau Antonov An-12 (cargo militar, era şi varianta de transport desant) numite atunci Чёрный тюльпан (Laleaua neagră) datorită funcţiei lor de dric aerian. "În oazele din Jalalabad", cântecul spune că Tiulpanul "prăvălindu-se pe-o aripă, 'cade' cu noi" (в оазисы Джеллалабада / Cвалившись на крыло, тюльпан наш падал) - aterizările şi decolările se făceau sub unghi abrupt, adesea coborând în spirală strânsă pentru a evita raza de acţiune a armamentului mujahedinilor, care trăgeau în avioane şi elicoptere oricând aveau ocazia. Cam cum procedau şi piloţii francezi prin 1954, când aprovizionau bazele/forturile de la Dien Bien Phu (Vietnam), aflate sub asediu.
Victoria mujahedinilor şi retragerea sovieticilor din 1989 au avut la bază în principal susţinerea Pakistanului. La fel ca şi acum, când printre cadavre de talibani au apărut şi unele de ofiţeri pakistanezi (conform actelor găsite asupra lor).
Din România, lipsesc 29. Iar răniţi, mulţi grav, sunt peste o sută. Să renunţăm să găsim o justificare a trimiterii lor acolo...
In Afganistan, in the Black Tulip,
With a glass of vodka, we silently fly over the land.
Across the border, the sorrowful bird carries
Our guys home, to Russian summer lightnings.
In the black tulip, the guys who were on a mission
Fly to dear motherland for rest in peace.
Being torn to shreds, they have gone forever,
They can never hug warm shoulders.
Again one guy died and failed his company.
In Shindad, Kandagar, and Bagram,
We will again put a heavy stone on our souls,
We will again carry the heroes to motherland
They are 20 years old heroes for which people dig graves,
They are 20 years old heroes for which people dig graves.
But we must climb and find the strength,
If we make an error, we can be shot down here,
The mountains shoot us, a "Stinger" missile takes off,
If the enemy shoots down us, the guys will die a second time.
We fly here differently than in our motherland,
Where there is no war, and everything is familiar for a long time,
Where pilots see bodies of dead soldiers only once a year,
Where nobody shoots down helicopters from the clouds,
And we fly, clenched teeth from the anger,
Wetting our lips with vodka.
Many caravans go here from Pakistan,
It means that there is a job for the tulip,
Yes, there is a job for the tulip.
In Afganistan, in the black tulip,
With a glass of vodka, we silently fly over the land.
Across the border, the sorrowful bird carries
Our brothers home, to Russian summer lightnings.
When our tulip was falling down at an angle to the oases of Jellalabad,
We all damned our job:
Again one guy died and failed his company.
In Shindad, Kandagar, and Bagram,
We will again put a heavy stone on our souls,
We will again carry the heroes to motherland
They are 20 years old heroes for which people dig graves,
They are 20 years old heroes for which people dig graves.
10 comentarii :
(majoritatea pe tema "Afganistan"):
Russian War Songs
https://www.youtube.com/channel/UCJX_SOgKXy-wT823n-Ifx_w/videos
Evaluarea totală a pierderilor umane în războiul sovieto-afgan atestă 15.051 de morţi din cadrul Forţelor Militare ale Armatei Sovietice. Potrivit datelor furnizate de Uniunea Veteranilor Războiului din Afganistan, numărul total al combatanţilor moldoveni morţi în războiul sovieto-afgan este de 301.
Sicriele combatanţilor sovietici erau pregătite confidenţial, în atelierele de prelucrare a lemnului din oraşul Taşkent, şi erau transportate cu avionul tip AN-12 (ce purtau şi un nume de cod alfanumeric - GRUZ-200 - pentru transportarea morţilor, inclusiv a celor sucombaţi în urma rănilor grave, iar GRUZ-300 - a răniţilor). Mai târziu, acest avion a fost supranumit Laleaua neagră – simbol al morţii. Compozitorul şi interpretul rus Al. Rozenbaum, care a vizitat Afganistanul în câteva rânduri, a creat melodia Laleaua neagră, devenită ulterior imnul veteranilor. În avion erau plasate, de obicei, între opt şi 15 sicrie de zinc (în lexiconul afgan coşciugele erau nominalizate cu noţiunea conservă, în sensul că erau închise ermetic), într-un salon ce avea un miros teribil de cadavru. Au fost şi cazuri excepţionale de transportare a cadavrelor aflate în condiţii de descompunere intensă. Iată doar un crâmpei din amintirile Olgăi Căpăţină, care şi-a făcut serviciul militar în Afganistan în calitate de asistentă medicală, plutonier în cadrul Statului-major al Armatei a 40-a, ofiţer în cadrul serviciului de cercetare, traducătoare: ,,Odată m-au delegat să duc nişte cadavre. În Kandagar a ars morga, era august, o căldură teribilă. Din Kabul mi-au spus: Olga Ivanovna, plecaţi în Kandagar, iar de acolo veţi lua un transport în Şandand, cu altceva. Dar nu mi-au spus ce fel de deplasare era: Veţi afla! Am ajuns la Kandagar, vreo jumătate de oră am aşteptat şi, la un moment, am simţit un miros teribil. Era un maior acolo care mi-a zis ce fel de miros era… Îmi spunea că a ars morga şi morţii sunt expuşi la soare de trei zile. Erau înveliţi în masă plastică şi legaţi, dar nu în sicrie, nu mai era nimic din ei. I-au aruncat în avion. Piloţii erau închişi ermetic în cabina lor, iar eu - împreună cu cadavrele - mai erau un plutonier şi un maior cu mine. Doamne fereşte! Am leşinat, nu ştiu de câte ori mi-a ţinut maiorul acela mâinile pline cu tutun şi răsuflam. Când am coborât în Şandand, am făcut băi, am aruncat toate hainele, am îmbrăcat alte haine; miroseam a mormânt, a mort”.
Contextul războiului a creat situaţii când specificul stagiului militar şi-a lăsat amprenta şi asupra morţii. Astfel, unii participanţi nu erau identificaţi în ,,docimazie”, ci doar parţial - ,,după diverse accesorii sau părţi de haină”. De exemplu, din soldaţii detonaţi rămânea ,,doar jumătate de găleată de carne” sau echipajele militare din avioanele distruse de Stingere creau dificultăţi majore în reconstituirea aspectului fizic al piloţilor: ,,Am luat trupurile, aviatorul a ars complet. Ne-am dus să-l scoatem şi el s-a rupt în jumătate…, ars ca cărbunele, numai forma de om”, povesteşte cu groază Vasile Daniţă, care şi-a făcut serviciul militar în Afganistan în anii 1982-1984.
O altă cauză dificilă pentru a reconstitui rămăşiţele fizice ale militarilor sovietici era generată de condiţiile climaterice specifice din Afganistan. Din cauza caniculei erau cunoscute cazuri când cadavrele nu ,,reuşeau să se descompună, se carbonizau”, spunea într-un interviu Iurie Cociaş, fost plutonier, instructor politic în Afganistan (1984).
Specificul morţii a generat utilizarea unor sicrie speciale - fără oberliht - pentru ca rudele celor căzuţi în războiul sovieto-afgan să nu constate vidul interior, element teribil al flagelului militar. Din acest considerent ,,…din Afganistan se trimiteau uneori în sicriu de zinc pietre, nisip, sicriul fiind închis ermetic”.
https://www.timpul.md/articol/tainele-unui-razboi-strain---la-15-februarie-1989-s-a-incheiat-retragerea-armatei-sovietice-din-afganistan-20424.html
[...]
Impacienţa războiului a marcat aplicarea unor măsuri speciale, prevăzute în situaţii excepţionale, una dintre acestea fiind bruioanele post-mortem. Combatanţii sovietici, în mod special acei care plecau în misiuni speciale, notau pe o foaie adresa, familia, numele, prenumele, anul naşterii, comisariatul militar de unde au fost recrutaţi, numele unuia dintre părinţi, toate aceste informaţii fiind fixate într-un tub de cartuş. În ciuda faptului că URSS a tins să menţină în taină moartea combatanţilor sovietici, acest aspect a avut efectul unui bumerang, a dezvăluit adevărul despre ce se întâmplă în realitate în Afganistan.
("pentru a permite identificarea ulterioară")
Bravo Riddick , chiar imi doream sa citesc ceva despre acea " actiune de solidaritate a poporului sovietic cu poporul afgan " desfasurata incepand din 1979 si pana in 1989 cand ...s-au retras cu coada intre picioare .A fost comparat nu odata cu razboiul din Vietnam insa...exista totusi diferente majore si-aici , diferente pe care nu ma apuc sa le dezvolt .Intrebarea fireasca ce se impune aici este DE CE ? De ce dupa atata amar de victime din ambele parti , dupa cheltueli militare absolut imense si din partea sovieticilor si mai ales din partea americanilor { 1000 de MILIARDE de dolari } s-au hotarat in sfarsit sa lase acest cartof fierbinte pe seama altcuiva interesat ? Trump anuntzase deja inca de pe la finalul mandatului sau la Withe House ca , trupele americane s e vor retrage de-acolo iar Biden , a pus in opera declaratia aluia . Alta intrebare ce s e impune ar fi : dupa ce s-au cheltuit bani si cam de toate cele pentru formarea unei armate afgane , a unei politii afgane , a unui serviciu de securitate { informatii } afgan , cum dracu de toate acestea N-AU FUNCTIONAT caci , dupa cate am inteles si eu din presa straina , cu mici exceptii din partea unor grupari ale armatei , toate acestea , n-au functionat ? Adica , tie inarmat pana-n dinti cu , cam tot ce-a putut inventa omul in materie d e armament , ti-au trebuit ani de zile sa ajungi in Kabul iar aia , in cateva zile...te-au pus pe faras de-asa maniera incat , sa zici bodaproste c-ai reusit s-o stergi la vreme de-acolo ?! Mie unul , imaginile alea mi-au amintit de...Vietnam , de asaltul trupelor Nord Vietnameze sub comanda lui Giap asupra Saigonului cand , USAmbassy si cetatenii americani au fost evacuati in acelasi mod in care-a fost evacuata zilele trecute ...aceeasi ambasada .O alta intrebare ar fi , cine mortii ma-sii tine cu dintii de-acest Afganistan ce nu poate fi cucerit { iar istoricii militari au aratat d e N ori chestia asta }si care-ar fi motivatiile strategice si economice pentru unii ca sa-si sacrifice oamenii doar de dragul de-a infiinta acolo o noua ordine mondiala ?!! Dracu sa-i ia , ce n-au reusit arabii lui Saddam sau Gedafi, reusesc descultii astia de mujahedini ale caror case nu valoreaza nici macar o bancnota d e cinci dolari .
Sa nu uit : multi dintre cei trimesi atunci de USSR sa " ajute poporul frate afgan " erau , fie moldoveni din RSFM , fie ucrainieni din...RSFU adica , ceea ce in Romania anilor '90 erau denumiti generic ... RAKETI .Sper ca nu i-ai uitat pe acei raketi ce actionau in Romania anilor '90 , majoritatea lor fiind veterani ai Afganistanului si pe care Politia Romana n-a fost in stare NICIODATA , sa-i aduca in fatza ..." Justitiei " .
Cred că trebuie privit tabloul geopolitic.
În 1978 în America era un preşedinte slab (Carter). Are loc revoluţia islamică în Iran. În Pakistanul vecin are loc o lovitură de stat şi este executat premierul "de centru-stânga" Zulfikar Ali Bhutto. Pakistanul a fost trambulina folosită de americani contra invaziei sovietice din Afganistan, începută tot în 1979 (Bhutto "nu le-ar fi dat concursul", se pare). Mai târziu (2007) fata lui Bhutto (Benazir Bhutto) face o afirmaţie, cum că "Osama Bin Laden ar fi fost deja omorât, la ordinul mullahului Omar" (atunci, şeful talibanilor). În anul următor Benazir Bhutto este asasinată. Bin Laden "moare oficial" abia în 2011.
Prin teritoriul afgan se poate face legătura terestră directă între Iran şi China, mai departe chiar până în Siria (via Irak).
------
La 15 februarie 1989, când sovietele și-au retras oficial ultimele trupe din Afganistan, Moldova, pe atunci parte a URSS, a contorizat 301 morți și patru dispăruți din totalul de circa 12.500 de tineri pe care i-a aruncat pe câmpul de luptă.
Acum, Moldova, deja stat independent, numără circa 8.500 de veterani ai războiului sovieto-afgan. Cifra include și stânga Nistrului și este una aproximativă, avertizează Mihail Mocanu, președintele Uniunii Veteranilor Războiului din Afganistan.
„Cineva s-a mutat cu traiul în altă țară și nu se mai află la noi la evidență, cineva s-a stins din viață. Spre finele anului 2020 noi vom termina recensământul „afganilor” din Moldova și-atunci vom avea o cifră exactă”, explică Mocanu.
Alături de mine stătea Leoha, un băiat din Dnepropetrovsk. Eu încă boleam, dar el era aproape pus pe picioare. Pe mine m-au lăsat, pe el l-au urcat în mașină… A doua zi un coleg de salon ne-a anunțat: „L-au adus pe Leoha”. Atunci încă eram verde și nu m-am prins din prima. „Unde? În chirurgie”. Mă duc în chirurgie. Acolo – 16 cadavre. Inclusiv Leoha. Într-o singură noapte… Stăteau în aceeași poziție în care muriseră.
Un praporgic și un locotenent le luau pe rând, le puneau pe o masă în poziție dreaptă, le înfășurau cu celofan și le scoteau din secție. Mai aveau grijă să scrie cu carioca pe o tăbliță – numele, prenumele, patronimicul, gradul militar, regiunea de unde provine. Când au terminat, a venit un căpitan cu o sticlă de votcă și cu o bucată de pâine pe farfurie: „Băieți, beți câte 100 de grame”. Ambii au băut. Ambii au luat câte o bucățică de pâine. Ambii aveau mâinile murdare de sânge.
Printre cei 16 erau și tineri care abia sosiseră în Afganistan. La noi era o regulă – fiecare să poarte într-un buzunar de la pantaloni carcasa unui cartuș în care să bage o bucățică de hârtie cu numele, prenumele, patronimicul și grupa de sânge. Păi, iată, din cei uciși erau și veniți de doar două săptămâni. Abia veniseră și au și fost aruncați în luptă. Nici n-au apucat să-și pregătească cartușul.
Ca să-i identifice, au adus colegi de-ai lor cu elicopterul direct de pe câmpul de luptă. Băieții au venit, s-au uitat la cadavre, au început să tremure și, bâlbâindu-se, indicau pe cine au recunoscut. După, elicopterul i-a dus înapoi pe câmpul de luptă.
https://oamenisikilometri.md/unde-ne-duc-in-iad/
Încă ceva. Ambele retrageri (cea de acum şi cea din Vietnam din 1975) au fost negociate. O teorie interesantă susţine că dinadins americanii au vrut un "Vietnam mai mare" fie el şi ca extindere a celui de nord peste cel din sud (şi nu invers), întrucât vroiau o forţă care să reziste în principal prin mijloace proprii unei viitoare coliziuni cu China. Se vede treaba, "planificată": are loc în 1979, când Vietnamul respinge (cu greu, totuşi) o armată chineză de un milion de oameni. N-ar mai putea-o face din nou, acum, dar ostilitatea dintre cele două state persistă, sau cel puţin neîncrederea. Ghiciţi cine-s beneficiarii acestei situaţii. Liderul vietnamez Ho Şi Min ar fi fost iniţiat ca mason pe când a lucrat în Franţa, în anii '30 (la un restaurant). Se spune că şi Mao Ţe Dun ar fi fost mason, ori că cel puţin avea printre consilierii strategici, masoni.
"dîn anii '20" - de fapt din 1917 (Ho Şi Min)
Ai dracu masoni dar...chiar toti sant masoni ? Citind coment-ul dumiatle despre chinul prin care au trecut in '79 chinezii pentru a respinge agresiunea vietnameza mi-am amintit brusc despre un comunicat din acea perioada al TASS , citat de catre SCANTEIA unde , s e vorbea despre probleme majore la granita comuna dintre China si Vietnam inclusiv despre faptul ca , trupe vietnameze au avansat in teritoriul Republicii Populare Chineze vreo treizeci si ceva d e km., evident mai mult .Fireste , un articol de cateva randuri si amplasat pe undeva pe la finalul paginii de Externe si , daca nu ma-nseala memoria , a fost urmat de doar vreo doua articole asemanatoare dupa care , s-a pus batista pe tzambal .Nu se putea vezi doamne ca , un conflict intre doua state comuniste , tovarasesti sa fie amplificat de catre articole de presa de parca , capitalistii nu stiau ce se intampla pe-acolo . Ai dracului vietnamezi , al dracului Unchiul Ho , al dracului Mao Tzde Tung !!!
Despre Ho Şi Min cred că-i adevărat.
Atunci, China a atacat, nu Vietnamul (Ho Şi Min murise deja în 1969):
China launched an offensive in response to Vietnam's actions against the Khmer Rouge in 1978, which ended the rule of the Chinese-backed Khmer Rouge. Both China and Vietnam claimed victory in the last of the Indochina Wars.
Chinese forces invaded northern Vietnam and captured several cities near the border. On 6 March 1979, China declared that the gate to Hanoi was open and that their punitive mission had been achieved. Chinese troops then withdrew from Vietnam. As Vietnamese troops remained in Cambodia until 1989, China was unsuccessful in its goal of dissuading Vietnam from involvement in Cambodia. Following the dissolution of the Soviet Union in 1991, the Sino-Vietnamese border was finalized. Although unable to deter Vietnam from ousting Pol Pot from Cambodia, China demonstrated that its Cold War communist adversary, the Soviet Union, was unable to protect its Vietnamese ally.
https://en.wikipedia.org/wiki/Sino-Vietnamese_War
Kissinger reuşise să-i păcălească pe chinezi, cu a sa "The New China Policy".
Trimiteți un comentariu