16 august 2019

... dar, oricum.

N-am reţinut exact (momentul sau etapa) când a devenit Trump "conservator" (el, care-o ardea cu democraţii, cu kissingerii, şi era prieten de familie cu Clintonii), şi nici când eurofederalistul Adrian Severin a devenit "antisistem". Dar... oricum.

Însă aici le zice bine, goyime. Sceneta cu Mister Zăhăraru (Zuckerman) continuă. Trump putea "merge cu un interimar al lui" la Bucureşti (charge d'affaires, însărcinat cu afaceri ad interim), după demiterea / rechemarea lui Klemm, punând el presiune pe Congres. Şi "schimbând abordarea cu Bucureştiul" (n'aşa? acum, una... conservatoare). Dar nu.

Adrian Severin

În SUA lupta pentru România se ascute
(acest text a fost publicat în DC News)
 
Votul final în Comisia de politică externă a Senatului SUA pentru confirmarea lui Adrian Zuckerman ca ambasador în România a fost amânat, printr-o înțelegere bipartizană, până când Casa Albă va răspunde cererii Democraților de a se clarifica acuzațiile de hărțuire sexuală aduse candidatului. Este vorba de presupuse acte de hărțuire care ar fi avut loc cu decenii în urmă.
 
Această decizie prelungește practic mandatul lui Hans Klemm probabil până la închiderea anchetei privind disparițiile adolescentelor de la Caracal și consumarea viitoarelor alegeri prezidențiale din România. 

Pentru a obține amânarea senatorii Democrați au acceptat să deblocheze votul referitor la alte nominalizări, printre care și cea de ambasador al SUA la ONU.
 
Se poate deduce astfel cât valorează România pentru opozanții Președintelui Trump. Să sperăm că ea va valora la fel de mult și pentru acesta. Mingea este acum în curtea Casei Albe. De felul în care va fi jucată depinde “normalizarea” comunicării diplomatice între România și SUA, cu consecințele ei asupra arhitecturii de securitate în Europa centrală și de est.

Câtă energie va fi dispus sau în măsură să cheltuiască Președintele Trump, în războiul cu gherila globalismului clintonisto-soroșist, rămâne de văzut. Fapt este că deocamdată această gherilă este suficient de puternică pentru a bloca înlocuirea ambasadorului Klemm și rechemarea ambasadorului Maior, ceea ce face imposibilă desfășurarea unei relații politice normale între România și SUA.
 
Donald Trump îl poate convoca când dorește la Washington pe Președintele Românei, dar nu îl poate trimite acasă pe ambasadorul român la Washington; și nici măcar nu-și poate înlocui propriul ambasador de la București. Asta spune mult despre fronturile de luptă și raportul de forțe din America și din lume.
 
Ce mai trebuie înțeles este că oricât ar valora România în jocul strategic american și global, prețul ei nu se plătește românilor, ci se negociază și se plătește între trumpiști și anti-trumpiști, ori între aceștia și alți jucători regionali și globali.
 
Trumpiștii vor să păstreze România pentru a o folosi împotriva Germaniei și Rusiei. Oligarhiile antitrumpiste americane (politice sau corporatiste) care formează acolo “statul subteran”, vor să o cedeze Germaniei și Rusiei, pentru a obține de la acestea concesii în alte părți ale lumii. În plus, alde Klemm trebuie să acopere și afacerile private ale alde Gitenstein & Co., începute în trecut și continuate în prezent, pe seama averii românilor ale căror elite politice au fost exterminate tocmai pentru a nu opune rezistență. E aici o miză, nu-i așa?
 
O miză la nivelul de magnitudine al cinismului care face ca avansurile sexuale adresate la New York unei secretare americane să indigneze ipocrit Congresul SUA, în timp ce traficul de minore române pentru nevoi sexuale desfășurat la poarta unei baze militare americane de lângă Caracal să nu îi trezească nici o emoție.

https://www.facebook.com/adrian.severinmep/posts/1748966251914719

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: