14 ianuarie 2018

Aici cred că-i destulă marfă pentru DIICOT, SRI, SIE, Parchet, DNA, CSAŢ, Parlament...


Treaba e mai complexă, în rahat este şi ALDE. Fie şi numai prin tăcerea asupra secretarului de stat de la SGG, Andreea Lambru (membru ALDE), care a intervenit pentru blocarea Ordinului 525 emis de ANRE, care actualiza preţul de referinţă la care se taxau distribuitorii de gaze (OMV, etc.). La fel şi lobby-istul OMV Iohannis, dar el... nu semnează actele.

Nu trebuie multă imaginaţie pentru a-l ataca întemeiat pe Tudose. Aşa că zmecherilor n-o mai daţi cu hungurii, cu Statu' Paralel, cu alte dude, când aveţi un caz clar de trădare.


PSnews:

Bine ați venit în colonia OMV! Cum a muncit Tudose la prosperitatea “multinaționalei” care suge sângele poporului

Zilele trecute prețul la gaze a crescut din nou cu 10 la sută. Bani mai mulți pentru OMV- Petrom, sute de milioane de euro… din pix.

Redevențele la petrol și gaze, prețul de referință al gazelor naturale extrase în România ar trebui să fie știrea acestor zile. Cum sunt furate zi de zi resursele țării prin complicitatea Guvernului. O țară prostită care privește îngrozită la televizor criză guvernamentală ce durează, în mod suspect, de un an de zile. Circulă o vorba în mediile cu epoleți: Rusia nu destabilizează România că nu este nevoie, pune doar jar pe focul pe care l-am dat noi țării. Noi, care noi? Adică ei, cei de la putere, Tudose, Dragnea, coaliția viețîi…

În apele tulburi, ale scandalurilor politice, se dau cele mai mari tunuri financiare, se fac cele mai odioase afaceri pe seama Statului, se vinde adevăratul “interes național”. PSD știe cel mai bine lucrul acesta, îl face de vreo douăzeci și ceva de ani, o știe și Tudose, doar el este, nu-i așa, premierul școlit la SRI în “securitate economică”. Or fii oare gazele și petrolul chestiuni de “securitate economică”?

Tudose nu este deloc naiv, este doar bolovănos și șmecher.

30 august 2017. În acea zi Tudose ia prima decizie majoră a mandatului și îl numește pe un anume Iulian Offenberg în funcția de președinte al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM). Offenberg i-a fost om loial la ministerul Economiei.

Atenție, ANRM este SINGURĂ entitate din Stat care are dreptul legal să aprobe prețul de referință al gazelor natiurale extrase în România. La prețul de referință al gazelor se aplică de fapt procentul de redevență și astfel se calculează în final taxele pe care OMV- Petrom le plătește Statului pentru că exploatează și vinde resursă naturală, a noastră, a tuturor românilor. Un preț de referință mic înseamnă în final taxe mai mici. Dacă redevență crește în procente, tot nu contează în mod real, atât timp cât prețul de referina este ținut jos, adică neactualizat. V-ați prins? OMV a avut dintotdeauna interesul în acești ani să țînă prețul de referință la gaze cât mai mic, prin neactualizatea lui, pentru a plăti taxe cât mai mici.

A fost, de fapt, vreodată vorba despre celebrele “redevențe OMV”, despre procentul pe care compania îl plătește din ce exploateza? Nu, dezbaterea reală ar fi trebuit să fie despre despre prețul minim de referință al gazelor! Și despre creșterea lui, pentru a încasa cât mai mulți bani la buget, de pe urmă unei resurse naturale care va dispărea. În maxim 15 ani resursele de gaze ale României vor fi epuizate. Am fost mințiți în mod extrem de perfid și inteligent? Am mers după fenta, pentru că de ani de zile vorbim despre redevențe?

Acum, bombă zilei: ia, ghiciți, de când nu a mai fost modificat de către ANRM prețul de referință al gazelor? Din anul de grație 2008! Prețul de atunci, același și în ziua de azi este de fix: 495 de lei pe mia de metri cubi (495/1000mc). La acest preț a plătit OMV redevențele către Statul Român! Suntem în 2018! Miliarde de euro, bani pierduți la bugetul de stat. Bani care au alimentat profiturile anuale de miliarde ale OMV.

Bombă doi: ia ghiciți la ce preț vinde OMV gazele “proștilor de români” pe Bursă Română de Mărfuri? La fix 948 de lei pe mia de metri cubi. Cum să nu fii cea mai puternică și bogată corporație din România? Cum să nu plătești milioane de euro în PR și publicitate că toți să tacă? Plătești, că doar nu plătești de la ține…

Ce face Mihai Tudose și prietenul sau Iulian Offenberg, șeful de la ANRM din august 2017? Nimic. Tudose și Offenberg știau că ANRM încearcă de vreo trei ani să modifice prețul de referință al gazelor extrase printr-o formulă de calcul matematică. Adică, toți specialiștii din energie ai României știau că OMV plătește mai puțîn bani la stat prin neactualizarea din 2008 !!! a prețului de referință. Prin 2014, în scârbă totuși, ANRM a angajat că și consultant în acest sens facultatea de petrol și gaze de la Ploiești. Numai că, ce să vezi, de trei ani ANRM și “profesorii în gaze de la Ploiești” nu au reușit să se pună de acord cu formulă de calcul al prețului de referință! De parcă ar fi lucrat pentru o nouă “formulă Einstein”, premiul Nobel etc

Ce se întâmplă mai departe? Offenberg nu are chef să muncească. Îl cam doare în cot de prețul de referință al gazelor și de taxele petroliere. Însă, face o inițiativa legislativă și înființează din postura de președinte al ANRM o autoritate pentru operațiuni offshore. Autoritatea supervizează exploatările de petrol și gaze făcute de OMV – Petrom (și alțîi) în Marea Neagră. Offenberg se duce apoi șef al autorității offshore. Mai face o inițiativa legislativă, sub supravegherea lui Tudose, spre folosul direct al OMV. Despre asta însă cu altă ocazie.

Și totuși, ce se întâmplă cu prețul de referință al gazelor? Cu formulă de calcul la care lucrau de trei ani deja ANRM și facultatea de petrol și gaze? Că tot avea nevoie Mihai Tudose nevoie de bani la bugetul se stat?

22 decembrie 2017. Facultatea de petrol și gaze descoperă după trei ani, în mod miraculos, formulă pentru noul preț de referință al gazelor naturale extrase în România. ANRM face în aceeași zi un ordin și vrea să publice nouă formulă de calcul. Noul preț la gaze era în ordinul ANRM de 972 de lei pe mia de metri cubi. Adică, un preț similar cu care gazele se vindeau deja pe Bursă Română de Mărfuri de către… OMV. Însă, durerea mare era că OMV Petrom urmă să plătească taxe statului la acest nou preț de 972/ 1000mc nu la prețul din 2008, de 495 de lei/ 1000mc (neschimbat în mod suspect de 10 ani !!!).

Ce face totuși Tudose? Se bucură el că Statul român va încasa mai mulți bani la bugetul de stat în anul 2018? Că va putea mari, iar și iar, pensile și salariile bugetarilor? Bani la poporul PSD. Nu chiar. În 27 decembrie 2017 premierul României (nu al coloniei OMV) blochează ordinul ANRM care ar fi adus “prejudicii” financiare OMV. Trebuie să avem grijă mare de investitorii străini, nu-i așa, herr Tudose?

După sărbători. Marți, 9 ianurie 2018, premierul României (nu al coloniei OMV) se întâlnește cu șeful cel mare al OMV, austriacul Rainer Seele. Discuta despre viitor, despre România.

Îl și văd parcă pe Seele cum privea plictisit pe fereastră biroului premierului României (nu al coloniei OMV) și se gândea meditativ: “Românii? Aaaa, românii, ei sunt aceeași proști de 500 de ani pe care îi mulgem de păduri, sare, aur și argint…un imperiu este totuși un imperiu”.

Și acum documentele afacerii aici (ordinul ANRM de creșterea a prețului de referință la gazele extrase, blocat de Tudose). Documente pe care Mihai Tudose le știe foarte bine.




Câteva CONSIDERAȚII subiective… pe subiect

Singurul lucru inteligent enunțat de Carmen Dan în conferința de presă a fost prezentarea de documente și fapte, în antiteză cu “poveștile” lui Tudose. Tudose, un mare aburitor politic, mare amator deoptriva de bancuri și snoave, are mari probleme când este confruntat cu documente și fapte din trecutul sau. Atunci, hăhăiala să, miștourile sale neinspirate, se tranformă în nervi.

De aceea, documentele succesive prin care Mihai Tudose a adus avantaje OMV trebuie scoase la lumina. Cele mai simpatice sunt cele în care OMV a fost scutită de impozite pe exploatările de petrol și gaze din Marea Neagră (într-un episod viitor).

Ce bine că avem DNA! Care sunt convins că va investiga posibilele încălcări ale legii și favorizarea OMV! (asta este o ironie deplasată).

De regulă, în ultima perioadă, premierul este cam nervos, așa cum singur recunoaște public. Are și de ce. De când a ajuns la Palatul Victoria este implicat adânc, pâna peste cap, în diverse combinații economice și negocieri delicate pentru Stat. Povestea cu OMV este doar cea mai groasă, altele de mici dimensiuni sunt și ele binecunoscute. Va avea grijă Dragnea- cel- penal să le scoată la lumina. Că deja este rzboiul care pe care!

O întrebare de bun simt: cât de calificat este Tudose să înțeleagă contextul geopolitic și economic în care se află România? Evident, nu. Cine îl sfătuiește pe premier în marile decizii economice? De regulă, Serviciul Român de Informații, că doar nu Ciolacu. Cunoaște SRI, și directorul său Eduard Hellvig, câte miliarde de euro pierde Statul român prin facilitățile fiscale oferite direct și indirect companiei OMV? A avut binecuvântarea Tudose să inițieze scutirea de impozite pentru exploatările de hidorcarburi offshore, din Marea Neagră? Este oare atât bogată Românânia incât să-și permită asemenea cadouri către OMV? Întrebăm, nu acuzăm.

Este cert că de 15 ani de când activează în România OMV a beneficiat de un tratament ultrapreferential: fiscal, economic și de un lobby politic la nivel înalt. Nicio altă corporație, fie ea americană sau europeană, nu a reușit să-și promoveze atâția oameni de încredere la vârful Statului român, în ministere, la agenția de resurse minerale, la agenția de energie sau în Parlament.

Presă scrisă, televiziunile, ONG-urile din România (da, chiar și băieții hastag rezist) sunt bine arvuniti financiar de departamentul de PR și media al OMV, condus deja de celebrul Dan Pazara (lobby-istul media al OMV). Știrile negative despre OMV nu există pentru că, nu-i așa, OMV este un monument de cinste și corectitudine, cel mai mare contributor la bugetul de stat al Republicii! Oare o fi chiar așa?

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):