Dez-ocuparea: Dacă lui Tudose nu i se va cere imediat demisia, înseamnă că-i teatru kabuki, toţi sunt înţeleşi

10 octombrie 2017

Dacă lui Tudose nu i se va cere imediat demisia, înseamnă că-i teatru kabuki, toţi sunt înţeleşi

"Eu nu cred că cineva ar fi atât de determinat să facă nişte dosare pe bandă rulantă unor nevinovaţi ca să remanieze Guvernul. Nu se joacă nimeni cu aşa ceva. Chiar dacă mai există derapaje, am încredere că lucrurile nu se pot duce în halul ăsta."

El nu-şi crede Partidul, crede Binomul. Partidul... se mai joacă cu aşa ceva sau reacţionează?!

Pe de altă parte, ce devastator ar fi - imagologic - încă un eşec al euroausterizanţilor de a moşmondi o majoritate artificială, opusă celei rezultate din vot şi prezentă în sondaje.

Tudose în direct, în discuţie cu Mircea Badea, care la final zice "pentru mine totul este foarte clar".

2 comentarii :

Gabriel spunea...: Chioveşi şi-a pus angajații la poligraf să afle care-a dat din casă. Un abuz fenomenal suportat de cei care ar trebui să fie crema juridică a țării. Şi-a amenințat inspectorii. A încercat să obțină demiterea şefului acestora, când inspecția a încercat un control pe bune. Cum să nu crezi că face dosare politice? Singura explicație: nu crezi dacă eşti securist, ceea ce explică uşurința numirii, care a şocat masa de manevră tefelistă, omul neavând (la vedere) profilul acceptat de aceştia.; 10/11/2017
Riddick spunea...: Vreau să aud în parlament taxate toate chestiile astea, şi cuvintele preluate de televiziuni. "Şi mai mult decât atât"...; 10/11/2017

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."