Anti-Maidan

10 februarie 2017

Sistemul îl ajută acum pe Dragnea, după ce a mimat că "l-a atacat"


Nu trebuie despicat firu'-n patru. Implantul Ponta a fost retras, urmându-i la partid implantul Dragnea iar la guvern, tehnocraţii. S-a încercat cu ei "implementarea consimţită de public" a agendei externe. De către publicul de stânga, mai ales. Adică, pe lângă jefuirea României şi "modelarea comportamental-mentală de acompaniament" (care au continuat sub toate guvernările), acum s-a testat în mod expres dacă şi electoratul de stânga poate fi asociat la "program" prin tăcere-asumare. Dacă poate fi "decuplat, cumva", iar viteza jafului, accelerată. Fiindcă deja alarmase prin sprijinul masiv (dar în final, inutil) dat USL şi PP-DD în 2012. Pentru electoratul de dreapta s-a inventat lozinca "Nu ne vindem ţara!", psyop care l-a "decuplat" inducându-i-se ideea că "e o lozincă comunistă". N-a mers încercarea, de data asta (PSD-ALDE au obţinut totuşi majoritatea). Însă unii au observat frauda de mesaj: "În ciuda programului său electoral de centru-dreapta, cu concesii sociale pe fond capitalist şi eurocentrist, PSD-ul a fost ales de oameni pentru că reprezenta (nu era) singura speranţă de contrare a direcţiei neoliberale de pe buletinul electoral".

Dragnea fiind acum în dificultate în faţa propriilor membri de partid, este ajutat de Sistem prin "periclitarea" condamnării sale în dosarul "Referendumul". Condamnarea cu suspendare era clar o acţiune de "legendare" (= de credibilizare a lui Dragnea, ca "atacat de Sistem"). Şi o temă de atac la PSD - "partid condus de un penal". Dragnea era inutil aflat după gratii, el este util la conducerea PSD, unde face orice pentru a bloca lupta până la capăt împotriva Sistemului, însă deciziile şi (in)acţiunile lui începuseră să trezească suspiciuni în partid. Atât de precipitată este acţiunea de ajutorare a lui Dragnea încât apare semnătura judecătoarei Livia Stanciu pe un document al unei instituţii emis la luni de zile după ce "îşi făcuse lichidarea" (pensionare, numire la CCR). Documentul fraudulos deschide calea de atac pentru anularea condamnării. Şi chiar dacă semnătura "a fost dată la timp" şi hârtia a fost doar "oprită", sentinţa tot poate fi atacată: motivarea scrisă apare după zece luni, nu în termenul legal de 30 de zile. Iar cârtiţa Dragnea "acum, reabilitată", mai poate fi dată jos uşor din fruntea PSD?

Sputnik:

Șoc total: A scăpat Dragnea de condamnare?

Greșeala îl avantajează pe Liviu Dragnea, pentru că în acest moment nu mai are condamnare penală, există precedent în acest sens

BUCUREȘTI, 10 feb — Sputnik. Avocatul Bogdan Bărbuceanu, profesor de Procedură Penală la Facultatea de Drept din cadrul Universității București, declară că plecarea judecătorului Lidia Stanciu la Curtea Constituțională înainte de a semna motivarea hotărârii prin care Dragnea a fost condamnat în dosarul "Referendumul", face ca însăși hotărârea judecătorească să fie nulă de drept.

„Motivarea hotărârii și hotărârea sunt nule, pentru că motivarea face parte din hotărâre, deci nu produce efecte juridice", spune Bărbuceanu. "Nu-i poate lua locul nimeni unui judecător care a făcut parte din completul care a judecat, greșeala este că Livia Stanciu, înainte de a pleca, trebuia să-și redacteze toate hotărârile — niciun judecător care părăsește sistemul sau este transferat nu poate pleca până nu își încheie toate dosarele", explică profesorul de Procedură Penală.

În interviul acordat jurnalul.ro se afirmă că Livia Stanciu, fiind la CCR, nu avea cum să semneze hotărârea, decât prin abuz în serviciu, "iar dacă a fost semnată de altcineva în locul ei, fie că au semnat doar ceilalți membri ai completului de judecată, această motivare este nelegală, deci nulă, trăgând după sine și hotărârea judecătorească".
"Greșeala îl avantajează pe Liviu Dragnea, pentru că în acest moment nu mai are condamnare penală, declară Bărbuceanu, care spune că "există precedent în acest sens și chiar am avut cauze care s-au rejudecat, tocmai pentru că judecătorii au plecat la pensie fără să redacteze motivarea, iar astfel au fost anulate hotărârile".
Reamintim că motivarea condamnării lui Liviu Dragnea în dosarul "Referendumul" are 300 de pagini și a fost publicată abia pe 8 februarie a.c, hotărârea definitivă fiind pronunțată pe 22 aprilie 2016. În prealabil, în cadrul unei conferințe de presă din 24 ianuarie a.c., Dragnea anunțase că va începe demersuri legale împotriva hotărârii, motivând chiar întârzierea peste termenul legal, în opinia sa, a motivării. Cu aceeași ocazie, Dragnea a menționat și motivul plecării judecătoarei Livia Stanciu la CCR cu mult înaintea publicării motivării. Pe 15 februarie este fixat termen la Tribunalul Municipiului București pentru judecarea contestației depuse de Liviu Dragnea.

2 comentarii :

Gabriel spunea...

Mai există o posibilă explicație terifianta privind aceste fenomene recente precum incurcaturile de ordonante ale PSD, plecarea cu scapari a dnei Stanciu (dac-o fi adevarat), vacantele din Seychelles, etc.: dacă teoriile conspiratiei sunt nefondate si oamenii astia sunt, cu adevarat, in mod autentic si netrucat, atât de tâmpiți pe cât par?

Riddick spunea...

Doar "finalul cizei" va arăta care este realitatea. Eu văd totuşi o coordonare SISTEMICĂ.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: Înainte de a fi români, am fost europeni. Şi creştini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? Nu Europa, ci statul naţional obliterează această diversitate.

De ce ne temem, aşadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câştiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislaţiilor naţionale. De parcă nu am fi atins deja un grad maxim de interdependenţă economică pe care actuala criză îl pune atât de dureros în evidenţă.

Acum, în Europa, ca în 1788 în America, ideea federalistă are viitor. Statele Unite ale Europei sunt unica soluţie pentru ca ethos-ul nostru născut din cultura Decalogului, filozofia ateniană şi dreptul roman să supravieţuiască: adunaţi, reprezentăm o treime din populaţia Chinei; separaţi, devenim de-a dreptul irelevanţi. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creştin-democraţilor care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu şi guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanţă financiară unică. Spaţiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu şi alţi politicieni creştin-democraţi după cel de-al doilea război mondial.

Departe de a fi liberticidă, Europa ne poate salva de îngustimea străină de creştinism a naţionalismului şi provincialismului. Cu condiţia să construim Statele Unite ale Europei, nu Uniunea Sovietică Europeană.


Postări populare (nu P.P.E. !):