Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

19 februarie 2017

Primul posibil efect al CETA pentru România


Efect negativ, desigur. Ar putea fi plata "despăgubirilor" de 4 miliarde de dolari către Gabriel Resources, sau anularea interdicţiei de a exploata aurul de la Roşia Montană. Subliniez că miza reală nu este "cu sau fără folosirea cianurii", ci tocmai aurul extras, din care României i-ar rămâne foarte puţin. "Noutatea" în CETA ţine mai mult de jurisdicţie decât de dereglementare, binele big business-ului fiind o prioritate evidentă.

În faza iniţială a negocierilor CETA, Comisia Europeană susţinea: "Nicio companie canadiană nu este în acest moment în măsură să invoce Acordul economic și comercial cu Canada (CETA) pentru a contesta o decizie referitoare la o investiție canadiană, nici pentru a formula cereri de despăgubire, deoarece acest acord nu este în vigoare. Acorduri de liber schimb, precum CETA, nu schimbă dreptul statelor membre ale UE de a-și urmări obiectivele de politici publice legitime, inclusiv stabilirea unor standarde pentru protejarea mediului. CETA menține faptul că UE și Canada își vor păstra dreptul de a reglementa în domenii precum sănătatea publică, siguranța alimentară, protecția mediului, morala publică, promovarea și protejarea diversității culturale. Aceast lucru înseamnă că un investitor nu poate primi despăgubiri doar pentru că a suferit pierderi economice."

Dar iată ivite, odată acordul CETA votat şi aprobat, controverse privind noile căi de atac la dispoziţia lui Gabriel Resources (firmă înregistrată în Canada):

Toxic Mines or Costly Lawsuits: How the CETA Trade Agreement Would “Corner Governments”

“The battle over Roşia Montană shows how investor privileges in trade agreements can be used to undermine democracy and the rule of law. Romanians opposed the mine and our courts have declared it illegal.

“But Gabriel’s investor-state claim could now force the government to open the mine anyway, or to make Romanian taxpayers fork out billions in compensation. If there ever was a wake-up call to reject the parallel legal system for corporations that is also part of CETA, this is it!”

What the Trump-Trudeau Meeting Was Really About

So, the Romanian public were under the gun to approve this project. And, now, after mass demonstrations against it, and the government’s rejection of the project, the Romanian public are being sued by the international corporation, for denying permission for it. The thumbscrews of economic austerity had failed to work, and so now an arbitration panel in which all nations’ laws and courts were and are excluded and whose decision will be final no matter what Romania’s Constitution and laws say, will determine what, if anything, Romania’s taxpayers will pay to the corporation’s stockholders, for ‘violating their right to profit’ (from a mining operation that Romania says would violate Romanian laws, which the mining company says should just be ignored). This is ‘Western democracy’. It fits the description of what Mussolini (whom we supposedly defeated) sometimes called «fascism», and sometimes called «corporationism» (but this is an advanced, inter-national, version of it: an emerging fascist world government).

2 comentarii :

Gabriel spunea...

Aşteptăm în stradă TFL la protest împotriva consecinţelor integrării în sistemul occidental. Împotriva mizeriei create tot de ei sau de înaintaşii lor ideologici de acum 15-20 de ani. Ponta s-ar crede reabilitat.

Riddick spunea...

Ponta n-a făcut nimic pentru atenuarea sau anularea efectelor.

Cât ne mai trebuie până ne trezim?


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):