04 februarie 2017

Momentul adevărului: ultimatum intern pentru Dragnea


Şi asta o poate face doar Tăriceanu (ALDE) în asociere cu "aripa Olguţa Vasilescu-Codrin Ştefănescu" din PSD: "Bă, ia mai dă-te-n morţii mă-tii de figurant, ori pornim suspendarea lui Iohannis ori tăbărâm pe tine, şi ce-o fi - o fi". Golăneşte, "cu cuţitele pe masă". Contraofensivă, nu pasivitate. Lupţi cât încă mai ai resurse, cât încă n-a fost total penetrat dispozitivul. 


Cristoiu chiar crede că Dragnea este util PSD-ului?! "Atacurile la Dragnea" sunt menite a-l proteja, ce-i aşa de greu de priceput?

Planul – aşa cum îl presupun eu – constă mai întîi în debarcarea lui Liviu Dragnea. Uşor de văzut că Strada, Divizia Presă s-au concentrat pe Liviu Dragnea. PSD-iştii sînt consideraţi cinstiţi de ofiţerii acoperiţi din presă, conduşi de Dezbrăcata de la SRI. Liviu Dragnea e Diavolul. O dată debarcat Liviu Dragnea, se creează premisele căderii Guvernului şi investirii unui Guvern PSD cu un premier marionetă al Cotrocenilor, deoarece va fi un ofiţer acoperit. Sub pretextul Pacificării Ţării (susţine asta şi Liviu Dragnea), noul premier, poate şi noul şef al PSD, va susţine nevoia unei consultări cu preşedintele. Şi astfel Klaus Iohannis va avea un Guvern PSD al Meu!
Iohannis și Sistemul mizează pe ruperea PSD și debarcarea lui Dragnea, crede Ion Cristoiu. Victor Ciorbea, Avocatul Poporului va fi unealta din mâna lor, cu care va fi declarată neconstituțională Ordonanța 13.

Klaus Iohannis și Sistemul pariază pe o mișcare în PSD care să ducă la debarcarea lui Liviu Dragnea și punerea unui Guvern PSD-ALDE marionetă a Cotrocenilor. E de preferat pentru Rața mecanică unui Guvern minoritar al Dreptei.
Dar dacă în PSD nu se găsesc trădătorii? Partidul știe că la un moment dat trădătorii, giugiuliți de Sistem, sunt trimiși la DNA.
În aceste condiții, cealaltă parte din Războiul civil politic e conştientă că nu poate să meargă pînă-n pînzele albe.
Protestele de stradă sînt apreciate după numărul dat de televiziuni.
Vor veni un milion!
Ei şi?
Cîte vreme protestele sînt paşnice, Guvernul poate să treacă şi peste acest număr.
După un milion, ce va veni?
Din experienţa mea de mitingist din anii ’90, astfel de Mişcări obosesc la un moment dat dacă nu se întrevede o rezolvare.
Abrogaţi şi plecaţi! strigă strada.
De abrogat nu cred că liderii PSD o vor face.
Iar de plecat, cu atît mai puţin.
Fantezia care bîntuie căpuşorul Ralucăi Turcan – un Guvern minoritar – PNL, USR, UDMR, PMP – nu cred că-l încîntă pe Klaus Iohannis.
Klaus Iohannis are nevoie de un Guvern PSD marionetă.

http://www.evz.ro/urmeaza-ruperea-psd.html

2 comentarii :

Gabriel spunea...

Anii 2017 şi 2018 au o încărcătură simbolică extraordinară în partea noastră de lume. Conjunctura internațională ne este nefavorbilă, în primul rând din propria noastră vină, dar trecutul nu-l putem schimba. A-l suspenda pe Iohannis ar sufla vânt în pânzele separatismului ardelean şi/sau maghiar. Ce trebuie să se întâmple probabil se va întâmpla oricum, dar nu ştiu dacă e cazul ca PSD să se ofere ca țap ispăşitor, să ofere pretexte şi, mai ales, să le ofere sceleraților posibilitatea de a minți în continuare, învinuind acest partid sau chiar regățenii de ruptură.
De asemenea, epopeea ordonanței ne arată soarta acțiunilor hazardate, insuficient gândite şi pregătite. Cred că ar fi un fiasco şi PSD nu are nevoie de încă unul.

Riddick spunea...

Poate că după ordonanță e mai dificil, dar dacă nu o dădeau si-l suspendau din prima la refuzul primului premier desemnat de majoritate, până se dezmeticeau "stradali"...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: