Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

19 iunie 2016

Mâncărimi şi scărpinători


Foaie verde, băţ
De n-ai treabă, fă-ţ' !
Estica News:

De când destinderea cu pistoalele pe masă a dat în război rece, perspectivele unui război cald devin tot mai fierbinţi. Marile puteri se încearcă, se zgândără reciproc. În limbajul popular, fără eufemisme şi concepte înalt elaborate, se spune simplu că le mănâncă undeva şi trebuie să se scarpine.

Ȋn cazul de faţă, mâncărimea (pruritul în limbaj medical) vine de la setea de putere sau iubirea de stăpânire. O sete-iubire de a fi pe grumazul celuilalt/celorlalţi, o patimă aducătoare de mari necazuri. Această sete-iubire este cu atât mai mare şi mai presantă cu cât în spatele ei se află mai multe arme. Urmaşii lui Tubal-Cain, astăzi organizaţi în moderne complexe militar-industriale, produc cât nu poate consuma lumea, chiar dacă fiecare om ar fi dotat cu o puşcă. Numai companiile farmaceutice se mai pot lăuda cu o asemenea performanţă… Ce se produce trebuie consumat. Administrarea (diabolic) inteligentă a grijii pentru securitate şi a grijii pentru sănătate asigură succesul vânzărilor.

Mâncărimea se potoleşte (cu o oarecare senzaţie de plăcere) prin scărpinat cu mâna sau cu un instrument adecvat. La curtea regilor Franţei, mâncărimea generată de nespălare nobiliară şi de anumite vietăţi hematofage era înlăturată temporar cu grattoir-ul (de la gratter = a răzui, a scărpina), un instrument cu gheruţe confecţionat din fildeş sau chiar din aur. Scărpinatul cu mâna era considerat dizgraţios. Scărpinatul, o activitate paşnică şi… graţioasă!

În secolul XXI, la nivel global, marile puteri se scarpină cu instrumente pe măsură, marca “Ucraina”, “Siria”, “Deveselu” … şi, în perspectivă, “Vietnam”. Cu ocazia vizitei istorice în această ţară, preşedintele Obama le-a dăruit vietnamezilor ridicarea embargoului asupra livrărilor de armament. Era şi timpul, Vietnamul fiind membră ASEAN din 1995 (Association of Southeast Asian Nations), scopul organizaţiei fiind accelerarea creşterii economice, a progresului social şi evoluţia socioculturală a membrilor (Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore, Tailanda, Brunei, Cambogia, Laos, Myanmar, Vietnam). Asemenea obiective paşnice trebuie apărate. De cine? De vecinul din nord, de China.

Doamnele şi domnii de la curtea franceză se puteau lăuda fiecare cu grattoir-ul său. Încălcând anumite norme sanitare, de prevenire a răspândirii unor maladii (militariste) contagioase, astăzi Rusia şi SUA folosesc aceleaşi scărpinători (“Ucraina”, “Siria”, “Deveselu”), scărpinându-se reciproc. SUA şi China se pot scărpina deja cu grattoir-ul “Vietnam”, cel mai eficace şi mai promiţător, având în vedere antecedentele.

Scărpinători să fie că mâncărimile proliferează. O scărpinare globală pare mai mult de domeniul certitudinii decât de cel al probabilităţii.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):