28 iunie 2016

Încă o dovadă că Dragnea este o cârtiţă plantată la vârful PSD



... Şi că PSD e un partid care lucrează (pentru "alţii") în echipă cu Iohannis. Ar mai fi şi alte dovezi (exemplul #1, exemplul #2), dar acum este aproape un "autodenunţ". Vrând să îşi arate "intransigenţa", Dragnea prezintă o soluţie care nu face decât să repună chestiunea în termenii iniţiali.

"Da! Dacă noi vom câștiga alegerile și vom reuși să facem o majoritate, acea majoritate va merge împreună la Cotroceni și va prezenta o propunere de prim ministru pe care o vom susține. Dacă Iohannis va veni cu altă propunere o vom pica în Parlament și vom merge din nou cu propunerea noastră. Dacă va veni din nou cu altă propunere, vom face alegeri anticipate. Așa este corect, este constituţional."
Nu alegerile anticipate sunt soluţia: Iohannis ar putea propune tot un premier de-al lui, dacă deja a avut tupeul s-o facă împotriva unei majorităţi constituite din alegeri, şi care după anticipate ar putea fi mai slabă sau să dispară (în urma propagandei "pentru stabilitate politică"). O majoritate reală, constituită, ar suspenda preşedintele-farsor după prima nerespectare a voinţei urnelor, şi ar desemna candidatul la funcţia de prim-ministru prin preşedintele interimar pe care l-ar instala. Ce va decide apoi referendumul de demitere, e irelevant faţă de procedura de instalare a unui premier care are în spate o majoritate parlamentară reală şi nu una "manufacturată".

Nu era nevoie ca Dragnea să menţioneze explicit suspendarea/demiterea, ar fi putut spune ceva de genul "majoritatea va şti să îşi impună opţiunea sa".

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):