Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

17 aprilie 2016

Experimentarea post-democraţiei. Partidele principale, "complici prin retragere".



Cum bine nota Václav Klaus (încă de acum zece ani...): Este în întregime evident ce poziţii sprijină europeiştii în disputele cu privire la importanţa diferitelor "isme" post-democratice, cum ar fi multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ong-ismul, etc. Se poate spune, de asemenea, că europeiştii doresc, în procesul lor de luare a deciziilor la nivel supranaţional, să elimine politica (deoarece aceştia visează la crearea unei societăţi apolitice), precum şi să introducă un sistem de luare a deciziilor, care ar fi simplificat şi incontrolabil. Acesta este motivul pentru care pledează pentru post-democraţie şi zâmbesc graţios spre apărătorii depăşiţi şi de modă veche ai bunei şi vechii democraţii şi ai bunei politici "politice" de altădată. Din moment ce ei sunt (şi le place să fie) departe de cetăţeni, cum ei nu văd cetăţenii şi nu ajung la ei în mod direct, au nevoie de diverse colectivităţi, grupuri şi grupări, cu care pot face aranjamente la o scară mare (iar cetăţenii trebuind să-i urmeze orbeşte, ori măcar ei să poată să le îngrădească şi complice viaţa). Acesta este motivul pentru care le place conceptul corporatist al parteneriatelor sociale, motivul pentru care preferă big business-ul şi marile sindicate, de aceea ei vor compensări tip Galbraith (la nivel macro, nu în piaţă, care funcţionează la nivel micro). Din moment ce ei nu doresc să fie sub controlul strict al cetăţenilor, este convenabil pentru ei să trateze cu diverse ong-uri, care - cel puţin asta speră ei - le dau o legitimitate care altfel le-ar lipsi, şi care ar ţine loc de "vocea poporului", chiar dacă acesta este un popor foarte ciudat. Efortul de a emancipa politica şi politicienii de sub obligaţia "responsabilităţii" democratice este unul dintre obiectivele principale ale europeiştilor. Ei nu sunt singurii care fac aşa ceva, dar eu sunt sigur că niciodată în istorie nu au avut atât de mult succes persoane cu acest tip de gândire, cum ar fi acela al creării UE. Am proclamat că este o întoarcere revoluţionară a cursului normal al evenimentelor. O spun foarte în serios.




Aparent, propaganda la care asistăm aduce a propagandă pro-anarhie. De fapt este vorba despre "clonarea" unui simulacru de viaţă politică, la adăpostul căruia să continue Marele Jaf şi să se modeleze Noul Om Nou (europeist, spălat pe creieri, a-naţional, multicultural).

De ce oare nu mai scrie Ilie Şerbănescu articolele săptămânale ? S-a oprit în martie 2015...

3 comentarii :

Riddick spunea...

Testul final al democratiei, aflate in impas! EXPERIMENTUL BLAMARII POLITICULUI si MITIZAREA "SPECIALISTILOR" NE-ALESI

http://www.dailymotion.com/video/x44d3fh_testul-final-al-democratiei-aflate-in-impas-experimentul-blamarii-politicului-si-mitizarea-specialis_news

http://www.dailymotion.com/user/medialert/1

conumishu spunea...


Cînd și-a reorganizat activitatea online Jurnalul Național, l-au lăsat pe Ilie Șrbănescu pe afară. A spus-o chiar el, cu oarece regret, la A3.

La tocșou poate fi contracarat ușor, în textele scrise era mai greu.

Riddick spunea...

Aha, bănuiam. E cam prin perioada când "se negocia" verdictul la Voiculescu. Şi totuşi... DOAR UN ARTICOL PE SĂPTĂMÂNĂ, ŞI TOCMAI AL LUI I. Ş. ! Taman de articolul ăla n-aveau loc, sau bani de onorariu... ;-)


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):