Eurodemocraţia originală

(Nu numai Ilici e cu "democraţia originală"...)

Conform unui scrib europeist (purtător de cuvânt al Uniunii Federaliştilor Europeni), votul de la referendumul olandez privind acordul de asociere UE-Ucraina "n-ar fi fost democratic":

Unii au proclamat rezultatul votului ca fiind un succes în numele democrației. Însă s-a întâmplat exact contrariul, pentru că mai puțin de 1% dintre europeni au decis în numele întregii Uniuni Europene.

Desigur, dacă olandezii votau cum trebuie şi nu respingeau acordul - cu peste 60%, la o participare de peste 32% -, atunci (n'aşa ?) era democratic. Cvorumul de validare este (ca şi în România) de 30% - acesta nu este atacat ca nedemocratic. Un referendum normal ar trebui să aibă drept condiţie de validare o participare de minim 50% din electorat, iar invalidarea să însemne respingerea propunerii supusă referendumului ("referendum pozitiv").

Singularitatea Olandei, care a organizat referendum pe o temă de interes european, este privită ca o bizarerie - şi nu faptul că alte state din UE n-au organizat şi ele referendumuri similare:

Votul din Olanda, asupra acordului între Uniunea Europeană și Ucraina, este singurul organizat până în prezent, în privința acestui subiect.

Democraţia indirectă este considerată preferabilă democraţiei directe, iar "reprezentanţii" sunt consideraţi loiali:

Europenii s-au exprimat deja asupra acestui acord prin votul reprezentanților lor din Parlamentul European și acordul șefilor de stat și de guvern din fiecare țară.

De la acest punct, începe jocul cu conceptele. Suveranitate "distribuită" ("a cetăţenilor"); suveranitate "europeană" văzută ca prioritară faţă de suveranităţile naţionale; spaţiu electoral transfrontalier; eliminarea statelor şi a electoratelor naţionale ca factori de decizie (dispare dreptul de veto); decizia urmând a se stabili "în mod majoritar" la nivel european - deci, cu ignorarea intereselor şi opţiunilor naţionale.

Cel mai simplu ar fi de organizat un referendum pan-european. Pe de o parte, acesta ar permite crearea unui context european și nu un vot în favoarea sau împotriva apartenenței sau împotriva liderilor. Pe de altă parte, rezultatul ar fi mai clar pentru toată lumea.

Suveranitatea cetățenilor este în joc. Crezând că suveranitatea națională a olandezilor este mai importantă decât a celorlalți cetățeni este o mare greșeală: subiectul îi privește pe toți europenii. Nu vorbim de o suveranitate națională în această privință, ci de una europeană în întreg ansamblul ei.

Nu putea lipsi Sperietoarea Putin. Instigări la ignorarea votului popular, la presiuni asupra guvernului olandez şi la presiuni pentru un viitor vot "corect, de data asta":

Astăzi mai există acordul de asociere? Vor vota din nou olandezii? Acest fapt ar fi foarte negativ: le-am putea forța mâna spunându-le că au votat incorect, sau putem negocia pentru a obține acordul împotriva unor cetățeni ai altor țări (cazul Irlandei în 2008). În așteptare, Putin își freacă mâinile de bucurie în fața nehotărârii europenilor.