23 decembrie 2014

Stop-cadru


Părerea mea: este vorba despre o perioadă "de tranziţie" până la reînscrierea în Intergrupul pro-gay, nu despre o părăsire a lui (este o nouă eurolegislatură de 5 ani, şi se reconfirmă - sau nu - aderenţa la Intergrup).

Ar fi plauzibilă "absenţa" europarlamentarilor RO: Corina Creţu (acum, comisar european) şi-a dat demisia din poziţia de europarlamentar, iar Monica Macovei (cu vise de mărire de-a drepul patologice) poate că mai are ezitări înainte de reînscriere (din considerente imagologice, nu altceva !). Nu-mi dau seama care este situaţia la Renate Weber, care se pare că şi-a reconfirmat apartenenţa la Grupul Spinelli (eurofederalist). Să vedem cine va veni "în loc"...

La acest moment, dacă dau search "Romania" la site (About/Members), reiese că n-ar exista acolo europarlamentari din România (mai sunt 17 europarlamentari care au aderat "în secret"):


Search la siteul Intergrupului pro-gay, astă-vară: 


4 comentarii :

b.s. spunea...

Să trăiești.

Din câte știu, toate grupurile informale ale PE și-au definitivat membership-ul de câteva zile bune.

Probabil fetele noastre sunt trecute la „secret” - deși cel puțin Weber nu văd de ce s-ar feri...

Două vești bune: 1) intergrupul LGBT are mult mai puțini membri ca în legislatura trecută și 2) există acum un intergrup pentru familie (Active ageing, intergenerational solidarity & family policies) care chiar va funcționa.

Riddick spunea...

Salut ! Da, se pare că e "gata" membership-ul. Tot aşa zic si eu: Macovei "la secret" (poate şi altcineva , încă 1-2 RO), şi "de ce Weber" ? Bună veste, cu intergrupul de semn opus.

b.s. spunea...

Știi ceva, nu vrei să te ocupi (și) de website-ul eurosceptic.ro? E lăsat cam de izbeliște de ani buni și e păcat.

Riddick spunea...

Nu-i al meu. A comentat pe-aici mai demult, şi ceva mai recent a preluat de la mine materiale (traduceri din Vaclav Klaus, fără link; da' nu mă supăr :) ).

Nu mă pot ocupa şi de eurosceptic.ro.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: