03 noiembrie 2014

Muţunachi - preşedinte!


Democraţia este un fel de restaurant cu mâncare proastă. Dictatura este un fast food cu un singur fel de mâncare - prost. Lumea se lasă păcălită de cel dintâi fiindcă are, o dată la 5 ani, iluzia că "schimbă" ceva.

Mai funcţionează, în democraţiile cretinoide încă un clişeu: "să ieşim să votăm răul cel mai mic". Corect. Ce vreţi să mâncaţi: un rahat proaspăt făcut, aburind? Sau viermi prăjiţi? Voi alegeţi! Răul cel mai mic.
dezbaterea.ro:

Ca să pui botul la îndemnul ăla care zice că "votul tău contează", deci "du-te la vot", ar trebui să îndeplineşti o condiţie necesară şi poate chiar suficientă: să nu pricepi nimic - dar absolut nimic esenţial - din modul în care se învârte lumea.

A te duce la vot e egal cu a te duce la restaurant şi a consulta meniul. Te uiţi la ciorbe, la papricaşuri, la tocănuri şi, dacă îţi place ceva, comanzi. Oricum, în poză, toate arată apetisant. Zici că o să-ţi intre papilele gustative în orgasm multiplu, iar când te trezeşti cu farfuria în faţă şi guşti, constaţi că secţia de urgenţe gastroenterologice e departe.

Candidaţii la preşedinţie arată şi ei, la rândul lor, frumos în poză. Vorbesc despre ingredientele nobile pe care le conţin - pensii, salarii, ajutoare sociale, etică, demnitate, corectitudine, implicare, democraţie - şi sfârşesc prin a-ţi face rău la burtă.

Bun. Ce faci dacă eşti suficient de raţional - şi nu-ţi place nimic?

La întrebarea asta nu-ţi răspunde nimeni. Toţi suferă o fractură logică şi enunţă un alt clişeu la fel de idiot ca şi cel care zice că "votul tău contează". Şi anume: "nu votezi, n-ai dreptul să înjuri".

Nimic mai fals. Ai dreptul să înjuri, fiindcă plăteşti taxe şi impozite, indiferent dacă votezi sau nu.

Poţi să votezi, poţi să nu votezi. Dar taxele şi impozitele tot le plăteşti. Aşa că ai cu atât mai mult dreptul să înjuri modul în care se foloseşte de taxele şi impozitele tale un individ pe care nu l-ai votat şi nu l-ai fi votat nici cu poliţia la cur.

Dreptul de a vota, într-o democraţie, este dreptul de a alege, într-un restaurant, numai între feluri de mâncare care nu-ţi plac.

Democraţia este un fel de restaurant cu mâncare proastă. Dictatura este un fast food cu un singur fel de mâncare - prost. Lumea se lasă păcălită de cel dintâi fiindcă are, o dată la 5 ani, iluzia că "schimbă" ceva.

Mai funcţionează, în democraţiile cretinoide încă un clişeu: "să ieşim să votăm răul cel mai mic". Corect. Ce vreţi să mâncaţi: un rahat proaspăt făcut, aburind? Sau viermi prăjiţi? Voi alegeţi! Răul cel mai mic.

Am cunoscut un bărbat care a avut 6 neveste. Se pregătea pentru a 7-a. Fiecare i-a făcut câte un copil. Scopul existenţei acelui bărbat era să plătească pensie alimentară.

La fel şi voi. Important este să credeţi că a 7-a, a 8-a, sau a 9-a oară o să meargă mai bine :)

Muţunachi - preşedinte! Te duci la vot, îl desenezi într-o căsuţă, îl ştampilezi şi poţi afirma răspicat că ţi-ai făcut datoria de cetăţean.

4 comentarii :

Riddick spunea...


14 președinți, toți numai dinți

Un copil m-a întrebat

Deloc voalat

De ce sunt cei 14 președinți

Toți numai dinți

De ce râd din televizoare

Către mine, către fiecare?

Cum să-i răspund

Plângând

Copilului care sunt?

Așa că i-am întrebat

Pe cei pe care i-am re-numărat

De la unul

La niciunul:

De ce râdeți domnilor președinți

De parcă v-ați născut numai dinți

Fătați de-o lingoare

Mare

Din afișe și din tufișe

Peste viețile noastre piezișe?

Nu mi-a răspuns niciunul

De la toți la unul

De ce se simt datori din afișe

Drepte sau curmezișe

Să fie doar dinți și mărgăritare

Peste trotuarele înmuiate în sare

De ce râd mereu

Peste plânsul meu?

http://riddickro.blogspot.ro/2014/10/14-presedinti-toti-numai-dinti.html

Crystal Clear spunea...

Dictatura nulităţii.

Postdemocraţia

Crystal Clear spunea...

https://www.facebook.com/TheAntiMedia/photos/a.156753707783006.14385.156720204453023/377978555660519/?type=1&theater

Riddick spunea...

Da...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):