03 noiembrie 2014

Muţunachi - preşedinte!


Democraţia este un fel de restaurant cu mâncare proastă. Dictatura este un fast food cu un singur fel de mâncare - prost. Lumea se lasă păcălită de cel dintâi fiindcă are, o dată la 5 ani, iluzia că "schimbă" ceva.

Mai funcţionează, în democraţiile cretinoide încă un clişeu: "să ieşim să votăm răul cel mai mic". Corect. Ce vreţi să mâncaţi: un rahat proaspăt făcut, aburind? Sau viermi prăjiţi? Voi alegeţi! Răul cel mai mic.
dezbaterea.ro:

Ca să pui botul la îndemnul ăla care zice că "votul tău contează", deci "du-te la vot", ar trebui să îndeplineşti o condiţie necesară şi poate chiar suficientă: să nu pricepi nimic - dar absolut nimic esenţial - din modul în care se învârte lumea.

A te duce la vot e egal cu a te duce la restaurant şi a consulta meniul. Te uiţi la ciorbe, la papricaşuri, la tocănuri şi, dacă îţi place ceva, comanzi. Oricum, în poză, toate arată apetisant. Zici că o să-ţi intre papilele gustative în orgasm multiplu, iar când te trezeşti cu farfuria în faţă şi guşti, constaţi că secţia de urgenţe gastroenterologice e departe.

Candidaţii la preşedinţie arată şi ei, la rândul lor, frumos în poză. Vorbesc despre ingredientele nobile pe care le conţin - pensii, salarii, ajutoare sociale, etică, demnitate, corectitudine, implicare, democraţie - şi sfârşesc prin a-ţi face rău la burtă.

Bun. Ce faci dacă eşti suficient de raţional - şi nu-ţi place nimic?

La întrebarea asta nu-ţi răspunde nimeni. Toţi suferă o fractură logică şi enunţă un alt clişeu la fel de idiot ca şi cel care zice că "votul tău contează". Şi anume: "nu votezi, n-ai dreptul să înjuri".

Nimic mai fals. Ai dreptul să înjuri, fiindcă plăteşti taxe şi impozite, indiferent dacă votezi sau nu.

Poţi să votezi, poţi să nu votezi. Dar taxele şi impozitele tot le plăteşti. Aşa că ai cu atât mai mult dreptul să înjuri modul în care se foloseşte de taxele şi impozitele tale un individ pe care nu l-ai votat şi nu l-ai fi votat nici cu poliţia la cur.

Dreptul de a vota, într-o democraţie, este dreptul de a alege, într-un restaurant, numai între feluri de mâncare care nu-ţi plac.

Democraţia este un fel de restaurant cu mâncare proastă. Dictatura este un fast food cu un singur fel de mâncare - prost. Lumea se lasă păcălită de cel dintâi fiindcă are, o dată la 5 ani, iluzia că "schimbă" ceva.

Mai funcţionează, în democraţiile cretinoide încă un clişeu: "să ieşim să votăm răul cel mai mic". Corect. Ce vreţi să mâncaţi: un rahat proaspăt făcut, aburind? Sau viermi prăjiţi? Voi alegeţi! Răul cel mai mic.

Am cunoscut un bărbat care a avut 6 neveste. Se pregătea pentru a 7-a. Fiecare i-a făcut câte un copil. Scopul existenţei acelui bărbat era să plătească pensie alimentară.

La fel şi voi. Important este să credeţi că a 7-a, a 8-a, sau a 9-a oară o să meargă mai bine :)

Muţunachi - preşedinte! Te duci la vot, îl desenezi într-o căsuţă, îl ştampilezi şi poţi afirma răspicat că ţi-ai făcut datoria de cetăţean.

4 comentarii :

Riddick spunea...


14 președinți, toți numai dinți

Un copil m-a întrebat

Deloc voalat

De ce sunt cei 14 președinți

Toți numai dinți

De ce râd din televizoare

Către mine, către fiecare?

Cum să-i răspund

Plângând

Copilului care sunt?

Așa că i-am întrebat

Pe cei pe care i-am re-numărat

De la unul

La niciunul:

De ce râdeți domnilor președinți

De parcă v-ați născut numai dinți

Fătați de-o lingoare

Mare

Din afișe și din tufișe

Peste viețile noastre piezișe?

Nu mi-a răspuns niciunul

De la toți la unul

De ce se simt datori din afișe

Drepte sau curmezișe

Să fie doar dinți și mărgăritare

Peste trotuarele înmuiate în sare

De ce râd mereu

Peste plânsul meu?

http://riddickro.blogspot.ro/2014/10/14-presedinti-toti-numai-dinti.html

Crystal Clear spunea...

Dictatura nulităţii.

Postdemocraţia

Crystal Clear spunea...

https://www.facebook.com/TheAntiMedia/photos/a.156753707783006.14385.156720204453023/377978555660519/?type=1&theater

Riddick spunea...

Da...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):