03 noiembrie 2014

Muţunachi - preşedinte!

Democraţia este un fel de restaurant cu mâncare proastă. Dictatura este un fast food cu un singur fel de mâncare - prost. Lumea se lasă păcălită de cel dintâi fiindcă are, o dată la 5 ani, iluzia că "schimbă" ceva.
Mai funcţionează, în democraţiile cretinoide încă un clişeu: "să ieşim să votăm răul cel mai mic". Corect. Ce vreţi să mâncaţi: un rahat proaspăt făcut, aburind? Sau viermi prăjiţi? Voi alegeţi! Răul cel mai mic.
dezbaterea.ro:

Ca să pui botul la îndemnul ăla care zice că "votul tău contează", deci "du-te la vot", ar trebui să îndeplineşti o condiţie necesară şi poate chiar suficientă: să nu pricepi nimic - dar absolut nimic esenţial - din modul în care se învârte lumea.

A te duce la vot e egal cu a te duce la restaurant şi a consulta meniul. Te uiţi la ciorbe, la papricaşuri, la tocănuri şi, dacă îţi place ceva, comanzi. Oricum, în poză, toate arată apetisant. Zici că o să-ţi intre papilele gustative în orgasm multiplu, iar când te trezeşti cu farfuria în faţă şi guşti, constaţi că secţia de urgenţe gastroenterologice e departe.

Candidaţii la preşedinţie arată şi ei, la rândul lor, frumos în poză. Vorbesc despre ingredientele nobile pe care le conţin - pensii, salarii, ajutoare sociale, etică, demnitate, corectitudine, implicare, democraţie - şi sfârşesc prin a-ţi face rău la burtă.

Bun. Ce faci dacă eşti suficient de raţional - şi nu-ţi place nimic?

La întrebarea asta nu-ţi răspunde nimeni. Toţi suferă o fractură logică şi enunţă un alt clişeu la fel de idiot ca şi cel care zice că "votul tău contează". Şi anume: "nu votezi, n-ai dreptul să înjuri".

Nimic mai fals. Ai dreptul să înjuri, fiindcă plăteşti taxe şi impozite, indiferent dacă votezi sau nu.

Poţi să votezi, poţi să nu votezi. Dar taxele şi impozitele tot le plăteşti. Aşa că ai cu atât mai mult dreptul să înjuri modul în care se foloseşte de taxele şi impozitele tale un individ pe care nu l-ai votat şi nu l-ai fi votat nici cu poliţia la cur.

Dreptul de a vota, într-o democraţie, este dreptul de a alege, într-un restaurant, numai între feluri de mâncare care nu-ţi plac.

Democraţia este un fel de restaurant cu mâncare proastă. Dictatura este un fast food cu un singur fel de mâncare - prost. Lumea se lasă păcălită de cel dintâi fiindcă are, o dată la 5 ani, iluzia că "schimbă" ceva.

Mai funcţionează, în democraţiile cretinoide încă un clişeu: "să ieşim să votăm răul cel mai mic". Corect. Ce vreţi să mâncaţi: un rahat proaspăt făcut, aburind? Sau viermi prăjiţi? Voi alegeţi! Răul cel mai mic.

Am cunoscut un bărbat care a avut 6 neveste. Se pregătea pentru a 7-a. Fiecare i-a făcut câte un copil. Scopul existenţei acelui bărbat era să plătească pensie alimentară.

La fel şi voi. Important este să credeţi că a 7-a, a 8-a, sau a 9-a oară o să meargă mai bine :)

Muţunachi - preşedinte! Te duci la vot, îl desenezi într-o căsuţă, îl ştampilezi şi poţi afirma răspicat că ţi-ai făcut datoria de cetăţean.

4 comentarii :

Riddick spunea...


14 președinți, toți numai dinți

Un copil m-a întrebat

Deloc voalat

De ce sunt cei 14 președinți

Toți numai dinți

De ce râd din televizoare

Către mine, către fiecare?

Cum să-i răspund

Plângând

Copilului care sunt?

Așa că i-am întrebat

Pe cei pe care i-am re-numărat

De la unul

La niciunul:

De ce râdeți domnilor președinți

De parcă v-ați născut numai dinți

Fătați de-o lingoare

Mare

Din afișe și din tufișe

Peste viețile noastre piezișe?

Nu mi-a răspuns niciunul

De la toți la unul

De ce se simt datori din afișe

Drepte sau curmezișe

Să fie doar dinți și mărgăritare

Peste trotuarele înmuiate în sare

De ce râd mereu

Peste plânsul meu?

http://riddickro.blogspot.ro/2014/10/14-presedinti-toti-numai-dinti.html

Crystal Clear spunea...

Dictatura nulităţii.

Postdemocraţia

Crystal Clear spunea...

https://www.facebook.com/TheAntiMedia/photos/a.156753707783006.14385.156720204453023/377978555660519/?type=1&theater

Riddick spunea...

Da...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: