Dez-ocuparea: Şova, în privat: "Bă, pe mine mă doare în c..r de viitorul ţării ăsteia de că...t, eu îmi fac în trei ani 8 milioane şi vă spun pa!"

07 octombrie 2014

Şova, în privat: "Bă, pe mine mă doare în c..r de viitorul ţării ăsteia de că...t, eu îmi fac în trei ani 8 milioane şi vă spun pa!"

comisarul.ro:

"Bă, pe mine mă doare în c..r de viitorul ţării ăsteia de că...t, eu îmi fac în trei ani 8 milioane (n.r. de euro) şi vă spun pa!" Aşa se făleşte Dan Şova în faţa prietenilor. Cărora le spune că Viorel, adică prim-ministrul României, este la degetul său mic din toate punctele de vedere. Iar cei care vin în contact cu Şova ştiu foarte bine că fără să sară la cap, aşa cum se spune în argou la şpagă, nu se ating de nimic. Pentru că piticania nu are niciun fel de scrupule. [...]

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...: Demisia !; 10/08/2014
Riddick spunea...: A plecat de la Ministerul Transporturilor.

Dar a venit acolo Ioan Rus, cel care a susţinut cel mai mult regionalizarea, de la PSD.

Ioan Rus, 2009: "În politică le-am spus mereu oamenilor, dar şi colegilor mei că, pentru a participa la istorie, pentru a supravieţui decent, este obligatoriu să avem spiritul vremii. Iar spiritul vremii se numeşte, astăzi, Europa Unită. Se poate, desigur, să urmezi sfatul unor minţi înfierbântate şi să trăieşti după alte rânduieli. Ne putem decide să vorbim turceşte când toţi în jurul nostru vorbesc englezeşte. Putem opta pentru giubea într-o lume în care se poartă pantaloni şi redingote. Dar riscăm să păţim ca Dinicu Golescu la Viena, când i s-a refuzat accesul la un spital de nebuni ca să nu-i smintească de tot pe pacienţi cu veşmintele sale orientale".

http://ziuadecj.realitatea.net/politica/tributul-lui-ioan-rus--26729.html

Ioan Rus, 2011: "Poporul nu ştie ce să decidă. Nu ştie ce beneficii sunt. Este nevoie de luni bune de dezbatere ca să apară necesitatea obiectivă a acestei reorganizări. Să nu spună cei din Arad, „cum mă, să mă conducă cei din Timişoara” sau invers. Până nu explici tuturor că este mai bine aşa, nu ai cum să începi să faci. Cum să te înfrăţeşti cu regiunile europene ca judeţ? Ceilalţi au costum şi cravată, eu am pantaloni scurţi. O regiune este mult mai greu de controlat, este mai greu să apară baronii locali. Totul este mult mai greu. Şi atunci nu vrea nimeni. În acest moment, noi băltim cu toţii, bălteşte societatea, bălteşte economia, bălteşte Guvernul şi sunt unii cărora le place ca puiului de bivol în baltă, şi atunci băltim cu toţii. Din păcate, cei din jurul nostru nu băltesc şi se duc şi fac ce trebuie. În loc să scădem decalajul dintre noi şi ei, îl creştem. [...] Această temă ar fi fost rezolvată în 2005 dacă Adrian Năstase ajungea preşedintele României, iar PSD prelua guvernarea. Chiar dacă tema este benefică, este greu de explicat în perioadă de criză".

http://riddickro.blogspot.ro/2011/05/atentie-mare-votanti-usl-nezombificati.html; 10/08/2014
Crystal Clear spunea...: Toate scursurile tradatoare ale societăţii româneşti au ajuns la conducere; 10/08/2014

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."