Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

23 august 2014

Candidatul dreptei nu există – pentru că nu există dreapta



NapocaNews:

Intelectualii „dreptei” chirăie mai dihai decât chivuţele de mahala. Îşi ridică fustele, scuipă şi stropesc trecătorii cu lapte din ţâţe, se tăvălesc în praf şi se zgârie pe ochi. Nu au reuşit „unificarea dreptei”, dreapta nu are un catindat unic. Unele chivuţe de dreapta s-au reorientat mai demultişor şi deja le cam adie dinspre buget la ONG-uri. Se duce dracului rapiţa şi anul ăsta!

Să vă spun secretul lui Polichinelle: în România nu există dreapta, cel puţin nu printre oamenii politici din primul eşalon. Haideţi să ne imaginăm că planul lui Gorbaciov ar fi funcţionat în România. Ceauşescu renunţa paşnic la putere, nu contează cum, iar Partidul Comunist Român continua să existe. Pe cine am fi văzut la televizor din 1989 încoace? Vă spun eu – pe aceiaşi oameni, poate că în alte funcţii, dar de principiu am fi avut aceeaşi galerie de mutre. Ion Iliescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Petre Roman, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Năstase, Traian Băsescu, Alexandru Bârlădeanu, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Dan Voiculescu, Vladimir Tismăneanu etc. Ar fi fost exact aceiaşi oameni care ar fi preluat conducerea României. Poate că unii din lista de mai sus n-ar fi găsit un taxi pe 22 decembrie 1989, alţii rămaşi necunoscuţi acum nu ar fi ratat întâlnirea cu istoria – dar în mare, 75% am fi avut aceeaşi clasă politică.

În România de azi nu există politică de dreapta sau de stânga. Guvernele de la Bucureşti sunt irelevante, politicienii români sunt compradori şi nimic mai mult. Din punct de vedere economic România a devenit o colonie, nu mai există politici economice naţionale, nu mai există planificare, nu mai există strategie de dezvoltare. Diverşi oameni proveniţi din fosta nomenklatură comunistă ajung să administreze un teritoriu şi o populaţie conform unor directive venite de la instituţii supranaţionale. Planul sovietic care cerea transformarea României într-o ţară agricolă ar fi fost minunat în ziua de azi, noi acum nu mai producem nimic. Toate ramurile economice profitabile în baza unei infrastructuri construite în anii comunismului au fost vândute unor concerne străine, iar românii au fost transformaţi în forţă de muncă ieftină.

Discuţia despre dreapta şi stânga în politica românească este inutilă. Dreapta românească a fost exterminată fizic în puşcăriile comuniste. Supravieţuitorii au fost căpuşaţi rapid după 1989 şi a fost stoarsă toată vlaga din ei. Câtă vreme clasa politică de la Bucureşti a pierdut orice urmă de control asupra economiei româneşti pur şi simplu nu se mai poate discuta despre orientări ideologice. De aici şi confuzia totală, cu social-democraţi care rup lespezile mănăstirilor sau cu lideri de dreapta adepţi ai post-modernismului neo-marxist. Pentru un politolog întreg la cap România este un spaţiu al suprarealismului politic.

Dacă politcienii aflaţi în competiţie electorală la Bucureşti şi-ar da denumiri în funcţie de culori sau arome ar fi exact acelaşi lucru. La noi nu există „dreapta” şi nu există „candidatul dreptei”, există doar foşti comunişti care se bat pe funcţia de administrator al scării de bloc numită România în speranţa că vor putea fura să-şi pună termopane de aur.

George Damian

P.S. Poate de acum înainte să existe şanse pentru apariţia unui curent autentic de dreapta în România, deşi la cum controlează post-comuniştii spaţiul public românesc este foarte greu de crezut că se va întâmpla aşa ceva.

Un comentariu :

Riddick spunea...


Politica românească: scenetă în două acte care se repetă la nesfârșit

http://riddickro.blogspot.ro/2012/09/politica-romaneasca-sceneta-in-doua.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):