19 august 2014

Bye bye red



Patriciu, out.



În poză cu Omar Hayssam ("coincidenţă", cică) şi cu Dorin Marian, 
undeva prin Orientul Mijlociu (Siria ?), într-un bazar.

Patriciu a fost un îmbogăţit fraudulos al tranziţiei, care a fraudat şi ideologic. Un tovarăş de drum al FSN-ului. FSN controla din interior opoziţia din 1990, dar mai ales PnL-ul. Ca măsură preventivă împotriva unui eventual nou partid autentic de dreapta care ar fi trebuit să se ridice din zona de tineret şi din cea incipientă a întreprinzătorilor, FSN a scornit PnL - Aripa Tânără (PnL-AT), condus la vedere de Patriciu, Chiliman şi Tăriceanu, iar mai apoi PL-93 al lui Cataramă.

PnL-AT a guvernat la nivel de secretari de stat în guvernul Petre Roman remaniat, iar Patriciu a fost ministru la Lucrări Publice şi Amenajarea Teritoriului.

Iată cum era caracterizat Patriciu într-un text din 1990 al lui Aurelian Pavelescu (care era pe atunci omul lui Radu Câmpeanu):

P.N.L. - Mirajul puterii
Cinci personaje în căutarea unui autor

Cei cinci foşti secretari executivi ai P.N.L. sînt toţi deosebiţi de înalţi: Dinu Patriciu, Gelu Netea şi Radu Cojocaru depăşesc 1,90 m, Călin Tăriceanu şi Andrei Chiliman având 1,85 m. Nu este vorba de o coincidenţă. Ei s-au constituit după o îndelungă selecţie. Impresionînd prin talie şi mimică, prin tehnici îndelung studiate la şcoala occidentală privind persuasiunea (vai, cît de puţini intelectuali români mai poartă în afară de ei cravate de import !), cei cinci au şi intrat rapid în rolul liberalilor. Chiar nişte liberali decadenţi ! Dacă decadentismul lor nu ar fi eşuat într-o vulgară luptă pentru putere ! [...]

Dinu Patriciu este profesor la facultatea de Arhitectură. Are voce de bariton, astfel încît îşi convinge partenerul mai mult prin fraza amplă, aproape interminabilă şi uşor cîntată. El va trage concluziile înainte ca celălalt să spună vreun cuvânt şi în caz de eşec evident mutul a greşit. Capul mic, disproporţionat faţă de corpul deosebit de înalt şi de suplu, îi conferă o alură serpentieră, alură ce motivează majoritatea acţiunilor sale: se insinuează oriunde, învăluie, se face nevăzut, suge laptele mamiferelor dar şi muşcă deosebit de veninos.

A călătorit mereu în străinătate pînă în decembrie trecut şi se pare că probleme deosebite l-au reţinut pînă acum în ţară. Asta şi în condiţiile în care nu a mai avut timp să-şi cîştige modesta sumă de 100.000 lei lunar pe meditaţii, cum o făcea în vremuri mai rele. Puţini ştiu că totuşi activitatea asiduă la P.N.L. nu l-a epuizat atît cît să nu-şi deschidă o mică firmă pentru proiecte de arhitectură, unde studenţii lui au lucrat cîteva luni gratuit, pentru a realiza capital. Alţi studenţi, adică majoritatea, se pare că i-au dat un vot de blam în ianuarie - ca şi mulţi din colegii lui. Eu l-am cunoscut sfios şi harnic, săritor şi prietenos. M-a mirat însă cînd s-a recomandat ''Şeful tineretului liberal'' în ianuarie: nu exista o asemenea organizaţie. Apoi, din nou, cînd i-am văzut semnătura în ''Viitorul'': ''Dinu Patriciu, şeful Propagandei Partidului Naţional Liberal'': nu al unei Comisii de propagandă, ci al Propagandei însăşi. În orice caz, asta nu servea drept semnătură.

În februarie a mai încercat şi o mică lovitură de partid, cu concursul lui Călin Tăriceanu. Fiind d-l Câmpeanu plecat în Franţa, fiind tineri şi avînd şi sîngele în schimbare. Apoi şi-au făcut autocritica. Ar fi dorit să intre în CPUN, în locul d-lor I.V. Sandulescu şi Dan Lăzărescu. Conjuraţii nocturne, defăimări publice, care s-au încheiat tot cu un avantaj: un capital de popularitate pentru tineri (deşi au trecut toţi de 40 de ani), în dauna celor vîrstnici care îi iartă mereu.

În campania electorală Dinu Patriciu este foarte devotat. Cîştigă chiar un loc pe listele de la Timişoara. Ce păcat că fiind al treilea nu obţine sufragiile ! Dar nu aşa ! Primul pe liste, ca în filme, renunţă sau cade bolnav la pat sau divorţează, iar eroul principal Dinu Patriciu îi ia locul şi intră în Camera Deputaţilor.

Aşa de liberal. Format la şcoala dură, austeră, a supravieţuirii în comunism. Un liberal autentic trebuie să aibă un singur gînd: să cîştige ! Dacă nu ar fi decît cinismul de a-l aplauda cei mulţi.

Unul din foştii studenţi îmi spune: ''Se foloseşte de oameni. Nu are prieteni. Îi merge mintea. Fereşte-te de el. Iese mereu deasupra. Studenţii de la Arhitectură care l-au văzut în P.N.L. n-au mai dat pe acolo". Poate acum se vor răzgîndi. [...]

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...

L-am auzit într-un interviu acordat Corinei Dragotescu în februarie 2009 ca dacă nu ne place "capitalismul românesc " suntem liberi să plecăm din ţara.
Forţa de muncă ieftină va veni din : Africa, India, Asia...
Am îngheţat ,atunci, când am auzit aşa ceva .Era pentru prima oara cănd auzeam cu urechile mele ce ni se pregăteşte.
Asta era "noua ideologie" comunitaristă a NWO...
Fusese pregătit intens..
Sunt o mulţime de astfel de indivizi.
Am mai văzut un nemenici dintr-ăştia, directori pe la multinaţionale..

Riddick spunea...

Susţinea (iniţial) capitalismul libertarian (în traducere REALĂ: "Statul - afară din avutul lui, şi niciun control ! Liber la jaf cu acte !").

Prin decembrie 2006 susţinea (ca şi Ţiriac) că este prea devreme ca România să intre în UE, şi că ar trebui minim 5-10 ani de pregătire înainte de asta. Era deja târziu pentru afirmaţie (validă, de altfel). Ani şi ani de zile n-au spus asta, care de fapt nici macar nu e o afirmaţie clară că UE dăunează României (şi naţiunilor, în general).

Crystal Clear spunea...

Da, pică unul câte unul.

Simeone spunea...

Salut!

Foarte bun si reportajul doamnei Eugenia.

http://www.youtube.com/watch?v=A6kw0W8LSpk

Riddick spunea...

Salut ! Înainte mai urmăream emisiunea "profesioniştii", acum nu, parcă s-a şi desfiinţat.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):