03 august 2014

Băsiştii fac jocul stângii



A ajuns să "reprezinte" dreapta Funeriu, adică cel care - ca ministru al învăţământului - dădea drumul ong-urilor peste elevi, la clasă, contrar propriei forme a legii învăţământului (unde a avut grijă să relaxeze restricţiile la activităţile cu caracter politic; şi totuşi le încălca şi pe acelea). Funeriule ! Ai fost în guvern. Dacă ce zici tu e adevărat (şi poate fi, deşi nu la proporţia asta...), de ce nu aţi arestat sau demascat atunci agenţii secreţi, sau agenţii de influenţă ? V-o fi fost târşă, ă ?

Zice Funeriu (pe Facebook): 
3) Biserica Ortodoxă este, ÎN PARTE, infiltrată cu oameni în soldă sovietoidă, care se află majoritar în Moldova și Oltenia. Asta este cheia introducerii ortodoxiei ca temă de campanie de către Ponta. Mesajul adevărat este următorul: „dragă Rusie, spune-le preoților pe care-i controlezi să-și convingă enoriașii să mă voteze și dau eu la schimb ce vreți voi”.
PSDiştii - gata. Atacă "dreapta":

Dan Șova: A devenit credința ortodoxă principalul dușman al Dreptei românești? 

Daniel Savu: Care este miza atacurilor care vin dinspre Dreapta, la adresa ortodoxismului?

La care Funeriu dă replica:
Nu, nu atac Biserica Ortodoxă (căreia îi aparțin) ci dimpotrivă: o apăr de indecența politicienilor fără Dumnezeu. Observ cu stupefacție că adversari politici se aruncă deja spunând „Funeriu atacă Biserica Ortodoxă” pentru că am scris că „Biserica Ortodoxă este, ÎN PARTE, infiltrată de oameni în soldă sovietoidă”. Indiferent unde sunt infiltrați, oamenii în soldă sovietoidă sunt răi pentru România. Instituția Bisericii Ortodoxe Române este una, infiltrările în ea, nocive ei și României, alta. Introducerea temei „eu sunt mai ortodox decât tine” (în esență așa îi jignește Ponta pe români) este un gest al celor fără Dumnezeu: este un gest de diviziune (în contrast cu rolul istoric al BOR, acela de uniune), este un gest egoist (pentru a obține voturi, în contrast cu generozitatea apărată de Biserică), este un gest de om disperat care, atunci când nu a reușit în niciun domeniu pe care l-a condus, se aruncă precum o hienă să devoreze unicul spațiu rămas nepoluat de politica toxică din România: spațiul credinței veritabile. Asta este adevăratul slogan al lui Ponta: „Divid din egoism și disperare”. Fac apel pe această cale către toți politicienii să lase credința în afara politicii: nu murdăriți și ultimele lucruri curate rămase în sufletul oamenilor.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):