Realitatea, cruntă şi banalizată

Ziarul Financiar :

Capcana dezvoltării exclusiv prin forţa de muncă ieftină: Timişul a atras de 25 de ori mai multe investiţii străine decât Ialomiţa, dar salariul mediu net este mai mare în judeţul Ialomiţa !

Cine vrea să vadă viitorul economic al României in ipoteza în care va fi determinat exclusiv de investiţii străine să meargă la Timişoara.

Inundat de investiţii străine, judeţul Timiş arată astăzi cam cum ar trebui să arate România peste zece ani dacă investitorii străini ar veni în aceeaşi măsură şi în Teleorman, Tulcea sau Vaslui. 14 din primele 20 de companii după cifra de afaceri sunt firme străine din Germania, Statele Unite, Austria, Italia sau Franţa.

Două treimi din cifra de afaceri totală a judeţului, de circa 9 miliarde de euro, sunt date de cele 6.100 de companii străine, care angajează 90.000 din cei 215.000 de salariaţi din judeţ. PIB per capita în judeţul Timiş este astăzi la circa 10.300 de euro, cu 50% mai mare decât PIB per capita la nivel naţional.

Totul ar părea roz. Timişoara a beneficiat de investitori străini, fiind aproape de graniţă, puternic centru universitar, forţă de muncă ieftină şi o populaţie poliglotă – toate atuurile într-o mână. Ca urmare, şomajul este la un incredibil 1,5%, iar oficialii judeţului arată că întâmpină deja o problemă prin faptul că investitorii străini apreciază greşit că este vorba de o saturare a investiţiilor şi că nu mai au loc dacă încearcă să intre pe piaţă.

Un singur indicator strică acest tablou: salariul mediu net, aflat la doar 1.683 de lei în februarie 2014, aproape egal cu cel la nivel naţional, de 1.626 de lei. Iar tinerii absolvenţi primesc la angajare în marile companii străine circa 800-1.000 de lei net lunar. Timişoara testează practic dacă o ţară se poate dezvolta exclusiv prin investiţii străine, care înseamnă de cele mai multe ori export de forţă de muncă ieftină. Şi faptul că raportul dintre salariul mediu net din Timişoara şi salariul mediu net pe economie nu este corelat cu cel dintre PIB-ul pe judeţul Timiş şi PIB-ul pe economie arată slăbiciunea acestui model de dezvoltare.

Timişul creează business de 6 miliarde de euro pentru companiile străine prezente local, care au 90.000 de angajaţi, însă prezenţa lor nu are capacitatea de tracţiune pentru ca salariile din tot judeţul să fie mult mai bune decât media naţională.

Nu este clar în acest moment dacă în cei 25 de ani de la Revoluţie cineva a gândit deliberat acest model sau pur şi simplu factori diverşi au contribuit la emergenţa acestuia, însă modelul Timiş arată cel mai limpede că rolul României rezervat astăzi în Uniunea Europeană este acela de rezervor de mână de lucru ieftină.

Nu trenuri sau locomotive de mare viteză, nu echipamente industriale pentru fabrici de ciment sau turbine pentru baraje hidro, nici automobile proprii sau în general produse proprii de orice fel. Nu. 90.000 de angajaţi în multinaţionale care stau la o nesfârşită bandă de lucru, cu mişcările învăţate pe de rost, fără să aibă habar ce intră, ce iese şi cum s-ar optimiza procesul.

Pe de altă parte, judeţe ca Ialomiţa, Vaslui sau Botoşani, unde spitalul de urgenţă este cel mai mare angajator local, nu ar putea decât să viseze la investiţii de miliarde de euro şi afaceri de 6 mld.euro ale companiilor străine. Timişoara este pe locul 3 ca nivel al capitalului social subscris de către investitorii străini, cu 1,17 mld. euro în februarie 2014, după Bucureşti şi Ilfov, în timp ce Ialomiţa numără doar...45 mil. euro capital social străin investit, Vaslui 33 mil. euro iar Botoşani 37 mil. euro la aceeaşi dată. La salarii însă, cele trei judeţe sunt în media naţională de circa 1.630 de lei pe lună, iar Ialomiţa, cu 1.710 lei pe lună, bate salariul mediu din judeţul Timiş de 1.683 de lei pe lună!

Avantajul existenţei unui judeţ dependent şi dominat într-o asemenea măsură de investiţii străine este că poate descrie foarte bine viitorul economic al României dacă aşa cum se speră vor fi create condiţii de infrastructură şi investitorii străini vor decide că e cazul să revină în România.

Subsalarizarea evidentă dintr-un judeţ saturat de investiţii străine este o măsură a slăbiciunii acestui model. Ce se poate face? Să încerci să mai faci azi maşini şi turbine sub brand propriu e o iluzie. O soluţie este să urci pe scara lanţului valoric, eventual să contribui la departamentele de cercetare – dezvoltare, chiar dacă beneficiari sunt germanii, austriecii sau francezii. Astfel, oamenii de afaceri prezenţi la o conferinţă organizată de Ziarul Financiar şi Allianz-Ţiriac despre dezvoltarea mediului de afaceri din Timiş au arătat, săptămâna trecută, că ar fi necesară creşterea cu 50% a numărului de absolvenţi de IT din Timişoara. Aici însă vine iar slăbiciunea dată de amprenta redusă a acestor investiţii în bunăstarea oraşului: nu sunt destui bani pentru profesorii din aceste facultăţi.

Şi iată capcana dezvoltării dezechilibrate, exclusiv pe baza investiţiilor străine. O creştere a PIB care nu se vede nici în încasări la buget, nici în salariile oamenilor, deci nici în consum.

Judeţul Timiş poate fi azi răspunsul la întrebarea de ce nu se vede creşterea economică în bunăstarea companiilor şi a consumatorilor locali şi o oglindă pentru ceea ce poate deveni România mâine. Un parcurs bun, dar insuficient de bun pentru a intra în clubul care contează.