22 iunie 2014

"Păstrăm 2-3 instituţii", adică aparenţa-de-stat-român



Încolo... le dăm dracu' pe-alelalte, că sunt "reminiscenţe ceauşiste". Cam ăsta-i programul candidatului prezidenţial al Partidului Băsesc, Cristian Diaconescu. Opţiunea românilor pentru un posibil candidat din afara Sistemului (opţiune pe criterii "ne-europene", probabil) o descrie aşa: "Schizoidismul nostru ca electori, ca societate, în a-l vota pe unul care ni se pare simpatic ca pe urmă să-i cerem să fie eficient s-ar putea ca astăzi să fie contraproductiv pentru că sunt mizele altele în exterior".


“Nu mai e vremea preşedintelui-jucător, este vremea unui alt gen de preşedinte. România a intrat prin eforturile uriaşe ale preşedinţilor de până acum într-o altă logică internaţională în care preşedinţii au un rol. Avem loc la masă, nu mai trebuie să ne batem intern pentru reformarea ţării, în afară de a păstra două, trei instituţii, toate celelalte merg în logica europeană şi euroatlantică singure, de la Ministerul Apărării până la Ministerul Economiei. (...) În acest moment, la masa decizională trebuie să ai anumite calităţi politico-diplomatice prin care să susţii locul câştigat de aceşti oameni cu greu pentru că ei au fost puşi în situaţia în care viitorul preşedinte nu va mai fi pus, să lupte cu clişee şi cu inerţii interne care veneau de dinante de ‘89”, a declarat Cristian Diaconescu, duminică, într-o conferinţă de presă susţinută la Constanţa, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Întrebat dacă se referă şi la Ion Iliescu, Diaconescu a răspuns: “Într-o oarecare măsură, da, câtă vreme a fost sprijinitorul procesului de integrare în NATO şi al închiderii capitolelor pentru Uniunea Europeană. Pentru aceste lucruri, da, pentru restul mai discutăm. Mă refer strict la ce au făcut în exerciţiul mandatului, nu la anumite atitudini. Dar mai ales preşedintele Băsescu a fost pus în situaţia de a apăra, iată, şi cu preţul onoarei proprii, de a apăra anumite instituţii pentru a rămâne în logica europeană şi datorită rezultatelor obţinute de el iată că am rămas. Acum trebuie să ne comportăm exact ca şi partenerii noştri”.

El a menţionat că printre potenţialii candidaţi la prezidenţiale se află şi persoane care au multă experienţă instituţională în zone care au legătură cu mandatul de preşedinte, referindu-se la Mihai Răzvan Ungureanu, Mircea Geoană şi Cătălin Predoiu.

“Cred că profilul viitorului preşedinte şi privind la prezumptivii candidaţi începe să se contureze, deci este vorba de cineva cu multă experienţă instituţională în zone care au legătură cu mandatul de preşedinte şi care pot asigura atât reprezentarea, cât şi garantarea intereselor naţionale, intrând în zona de competenţă a acestui post din punctul de vedere al profesionalismului. (...) După părerea mea din susceptibilii candidaţi se apropie Mihai Răzvan Ungureanu, se apropie Mircea Geoană, nu ştiu dacă va candida, unii mai mult, alţii mai puţin, şi într-o oarecare măsură Cătălin Predoiu. În rest, sunt foarte departe”, a explicat Cristian Diaconescu.

El a precizat că România are nevoie nu de un preşedinte care să fie simpatic, să fie ales pentru că este popular, ci de unul eficient.

“Schizoidismul nostru ca electori, ca societate, în a-l vota pe unul care ni se pare simpatic ca pe urmă să-i cerem să fie eficient s-ar putea ca astăzi să fie contraproductiv pentru că sunt mizele altele în exterior, să reuşim să ne ducem spre un personaj care pe urmă ne dezamăgeşte şi în momentul când ai o ameninţare la adresa securităţii naţionale în proximitatea României dezamăgirea asta se poate transforma în dezastru. Preşedintelui îi revin punctual responsabilităţi de decizie aproape în fiecare săptămână în legătură cu pacea sau războiul, credeţi-mă nu e populism, credeţi-mă pe cuvânt, ştiţi că vin de acolo, nu vorbesc ce am auzit sau citit în ziare”, a mai spus Cristian Diaconescu.

Un comentariu :

Riddick spunea...

2011:

Colosii multinationali vs state. In ce tabara s-a mutat puterea? - interviu Cristian Diaconescu

- În ce orizont de timp vedeți realizat proiectul Statele Unite ale Europei, vehiculat ca unică salvare a statelor europene și, inclusiv, a monedei unice?
- Se pare că suntem pe acest drum, fie că dorim sau nu. Am acceptat integrarea, am modificat la nivel instituțional și juridic Romania de-o manieră extraordinară într-o perioadă foarte scurtă de timp, iar cetățenii au înțeles beneficiile integrării. Nu cred că reglajele în interiorul UE în ceea ce privește cheltuielile banului public ar trebui să deranjeze pe cineva. Nu este vorba de prejudicii aduse suveranității, dar nici de obsesii naționaliste. Statele Unite ale Europei, din punct de vedere constituțional, legal, juridic nu vor apărea cred că prea curand. Există încă foarte multe deosebiri istorice, religioase, de comportament, cultural, care fac destul de complicat un proces de armonizare. În timp, probabil că parlamentele vor începe să decidă și să gândească la fel.

http://www.business24.ro/macroeconomie/economie-politica/colosii-multinationali-vs-state-in-ce-tabara-s-a-mutat-puterea-interviu-cristian-diaconescu-1502431


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):