Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

04 iunie 2014

În marş către banii electronici şi societatea totalitară



Deci, drepturile mele asupra proprietăţii mele sub formă de bani, condiţionate de funcţionarea unor aparate (asta-i "explicaţia naivă", doar).

BURSA :

    Perioadele premergătoare şedinţelor importante ale băncilor centrale, considerate astfel ca urmare a preanunţării unor măsuri cruciale, încep să creeze un obicei în presa financiară internaţională: apariţia unor puncte de vedere care susţin eliminarea banilor de hârtie şi înlocuirea lor cu banii electronici (n.a. nu este vorba de monede virtuale de tipul Bitcoin, ci de forma dematerializată a însemnelor monetare actuale).
     Zilele trecute Financial Times a publicat un nou articol pe această temă. Kenneth Rogoff, profesor de economie la Universitatea Harvard, scrie că "banii de hârtie nu sunt potriviţi pentru o lume cu rate înalte ale criminalităţii şi inflaţie scăzută", iar "abolirea monedei în forma sa fizică ar conduce la realizarea a două obiective valoroase".
     Primul ar fi eliminarea limitei zero pentru dobânda de politică monetară a băncilor centrale, profesorul american apreciind că aceasta a "încătuşat băncile centrale de la declanşarea crizei". Din păcate, Kenneth Rogoff uită că tocmai forţarea scăderii dobânzilor în deceniile anterioare a determinat transmiterea unor semnale greşite investitorilor, cu privire la adevărata dimensiune a fenomenului economisirii şi a costului capitalului.
     Mai mult, tendinţa de scădere pe termen lung a dobânzilor a determinat instituţiile financiare să caute noi instrumente pentru asigurarea unor randamente mai ridicate, de cele mai multe ori procesul fiind însoţit de creşterea explozivă a gradului de leverage.
     Confruntaţi cu o dobândă negativă cu mult sub zero, deponenţii vor alege, desigur, varianta lichidării depozitelor şi transformarea economiilor în numerar. După cum se arată în cele două traduceri de la Banca Angliei publicate pe site-ul BURSA (n.a. ataşate articolelor "Înţelegerea naturii banilor este mai presus de înţelegerea produselor financiare" I şi II, din 28.04.2014 şi 06.05.2016), acest lucru nu ar fi posibil fără tipărirea masivă a însemnelor monetare de către băncile centrale, în condiţiile în care valoarea numerarului din circulaţie este mult mai redusă decât valoarea depozitelor.
     Al doilea obiectiv atins prin eliminarea banilor de hârtie îl reprezintă reducerea masivă a activităţilor ilegale şi a evaziunii fiscale, în special dacă trece la scoaterea din circulaţie, iniţial, a bancnotelor cu valoare nominală ridicată.
     Oricât de "nobilă" ar fi propunerea profesorului de la Harvard, din argumentaţie lipseşte un element fundamental: natura şi rolul banilor în societate.
     Rolul banilor a fost îndeplinit, iniţial, de anumite mărfuri, de cele mai multe ori specifice unei regiuni geografice, care erau acceptate în schimbul altor mărfuri. Acesta a fost primul pas prin care s-a depăşit barterul, iar apoi aurul şi argintul au ocupat această poziţie, pe măsura extinderii ariei geografice a schimburilor şi a acceptării lor universale.
     Indiferent de forma lor, banii au reprezentat de la început o convenţie socială, care să permită existenţa încrederii între participanţii la schimburile comerciale. Odată cu trecerea la banii de hârtie şi multiplicarea acestora cu mult peste acoperirea lor în aur, la care s-a şi renunţat în urmă cu peste patru decenii, "izvorul" încrederii trebuia să fie statul.
     Dar creşterea accelerată a datoriilor din acelaşi interval de timp a determinat ajungerea economiei globale în condiţia de incapacitate de plată, deoarece creşterea sa în termeni reali nu a mai putut ţine pasul cu avansul datoriilor, pe fondul creării banilor de către băncile comerciale.
     Ajustarea ar fi trebuit să fie brutală, prin reducerea pasivelor bancare odată cu marcarea la piaţă a "valorii" activelor. În ciuda experienţei Japoniei, Federal Reserve a trecut la reducerea agresivă a dobânzii de politică monetară, urmată de relaxarea cantitativă. Rezultatele aşteptate de oficiali sunt departe de speranţele lor din urmă cu câţiva ani, după cum o arată şi evoluţia recentă a PIB-ului din Europa şi Statele Unite.
     Celelalte rezultate, trecute cu vederea de autorităţi, nu au întârziat, însă, să apară. Într-o declaraţie din 2012 în faţa unui subcomitet al Senatului SUA, James Rickards, autorul cărţii "Moartea banilor: colapsul sistemului monetar internaţional", a precizat că o rată zero a dobânzii de politică monetară conduce la creşterea inegalităţii veniturilor, scăderea puterii de cumpărare, în special pentru cei care se apropie de pensionare, şi alimentarea bulelor speculative, reprezentând totodată şi o "taxă ascunsă" care erodează economiile populaţiei.
     Acest fenomen are loc pe fondul apariţiei dobânzilor reale negative. Acum se încearcă, tot mai mult, să se găsească justificări pentru dobânzile nominale negative, unde efectul este imediat şi mult mai vizibil.
     "Faţă de ceea ce declaram în 2012 în faţa subcomitetului senatorial, situaţia din prezent este mult mai gravă", a scris recent Rickards pe contul său de Twitter, în condiţiile în care "politica monetară a Fed-ului îi spoliază pe cei care economisesc în scopul susţinerii băncilor".
     Profesorul Rogoff recunoaşte că există încă numeroase piedici în calea dematerializării banilor, cum ar fi "dorinţa societăţii de a păstra dreptul indivizilor de a face plăţi anonime". Dar şi aici există o soluţie: "dacă guvernele ar găsi o cale pentru emiterea unei monede electronice anonime, problema limitei zero pentru băncile centrale ar fi rezolvată". Dar poate avea credibilitate o monedă electronică anonimă emisă de guvern, mai ales că în ultimii ani s-au luat măsuri draconice de restrângere a libertăţii individuale chiar în democraţiile cu tradiţie?
     Într-o scrisoare trimisă FT, ca replică la articolul profesorului Rogoff, Janet Tavakoli, preşedintele Tavakoli Structured Finance, a arătat că obiectivul principal al eliminării numerarului din circulaţie îl constituie prevenirea trecerii la cash a cetăţenilor ca urmare a aplicării dobânzilor nominale negative, adică "domnul Rogoff propune mitralierea bărcilor de salvare reprezentate de banii de hârtie în faţa asaltului nelimitat al banilor digitali".
     Janet Tavakoli mai arată şi că "facilitarea evaziunii fiscale de către anonimitatea banilor de hârtie nu este decât propagandă", deoarece cazuri recente arată "participarea unor mari bănci internaţionale la spălarea banilor din traficul de droguri".
     Aceste argumente de bun simţ nu vor constitui, însă, o piedică în calea "pregătirii" populaţiei pentru trecerea la "brava lume nouă" a societăţii fără numerar. Abia atunci vom realiza, probabil, că s-a atins cel mai înalt vârf istoric al societăţii totalitare, un vârf faţă de care statele totalitare ale secolului trecut vor părea adevărate oaze ale libertăţii individuale. 

Un comentariu :

Riddick spunea...


"Desigur, UE nu fură, ci urgiseşte"

Domnul Vasilescu nu dă atenţie "amănuntului".
Dar, confiscarea este o silnicie.
Folosesc termenul "silnicie", pentru că măsura este luată sub oblăduirea Uniunii Europene; însă, dacă măsura ar fi fost adoptată privat, atunci n-ar fi decât un furt abject (desigur, UE nu fură, ci urgiseşte, deşi, astfel, îşi uşurează sarcina finanţării Ciprului, cu scopul să menţină integritatea Zonei Euro).
Prin urmare, chiar dacă depunătorii la "of Cyprus" ar fi citit contractul şi pe dungă, n-ar fi putut fi preveniţi că, în caz de faliment, îşi pierd dreptul la banii lor.
Da, îţi pierzi banii, dar nu şi dreptul la ei.
În mod normal, ăsta ar fi caz de poliţie.

http://riddickro.blogspot.ro/2013/04/desigur-ue-nu-fura-ci-urgiseste.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):