18 iunie 2014

Banca Naţională trebuie să fie NAŢIONALĂ, nu "independentă"


În condiţiile apariţiei în presa noastră a speculaţiilor privind pierderea majorităţii de către actuala coaliţie guvernamentală, nu este posibilă o acţiune de politică monetară care să pună beţe în roate unui guvern al opoziţiei, de exemplu prin "scăparea" de sub control a cursului de schimb sau creşterea dobânzilor? Oare în ce "direcţie" va funcţiona "independenţa" BNR?
Am observat reacţia rapidă a unor scribi eurobăsişti ("Pe urmele lui Viktor Orban: Ponta a ocupat Banca Națională"), care sunt îngrijoraţi că "omogenizarea politică" guvern-BnR ar duce la o posibilă tergiversare - de către noua echipă de la BnR, majoritară PSD - a trecerii la euro (costisitoare din punct de vedere electoral), ori că "nu va fi de acord" Comisia Europeană sau BCE. Aberaţia băncii centrale "independente" s-a demonstrat cel mai bine în Ungaria, unde echipa moştenită de la socialişti (şi pe care Orban a înlăturat-o cu greu, fiind "atenţionat" de UE) sabota politica guvernului, ba chiar şi făcea spionaj pentru FMI, fiind deschisă o anchetă. 

BURSA :

INTERESUL NAŢIONAL ESTE SUBMINAT DE POLITIZAREA NERUŞINATĂ A BĂNCII NAŢIONALE
Pudel sau chihuahua redivivus

     [...] Economiştii de la ING Bank sunt îngrijoraţi de "modificarea independenţei BNR", mai ales pe fondul "acordului tacit al guvernatorului pentru îndepărtarea lui Cristian Popa", după arată un articol de la Hotnews.
     Dar de unde îngrijorarea? De la posibila transferare a subordonării "independenţei" BNR de la Banca Centrală Europeană către guvern? În 2008, BCE a avertizat România cu privire la prevederile proiectului de Statut al BNR, deoarece "proiectul de lege este fundamental incompatibil cu dispoziţiile din Tratat, legate de Uniunea economică şi monetară, iar adoptarea acestuia ar putea conduce la declanşarea în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar" (n.a. vezi articolul "Cine se teme de independenţa Băncii Naţionale?", BURSA, 15.08.2008).
     Se pare că atunci lucrurile s-au rezolvat amiabil, dar situaţia s-a schimbat fundamental în anii de criză. În prezent, "independenţa" BNR trebuie să mulţumească atât autorităţile europene cât şi pe cele locale.
     Pe lângă instalarea lui Liviu Voinea pe un post de viceguvernator (n.a. oare de ce a plecat de la Finanţe, când mai sunt atâtea de distrus prin taxe şi impozite?), numirea secretarului de stat Gheorghe Gherghina în Consiliul de Administraţie al BNR este deosebit de controversată. După cum scrie Hotnews, acesta a făcut bugetul statului chiar de pe patul de spital şi poate să îl facă şi de la BNR. Atunci de ce nu se reduc cheltuielile bugetare, prin unificarea BNR şi a Ministerului Finanţelor într-o mare instituţie a bunăstării naţionale? Astfel Banca Naţională va tipări, iar Finanţele vor transfera "banii" către marile proiecte de dezvoltare naţionale şi baronii locali. Nu este aceasta o reţetă infailibilă a prosperităţii sau măcar a unei cumpărări oneste a voturilor?
     Scandalul declanşat în Polonia de publicarea unor convorbiri secrete între guvernatorul băncii centrale şi ministrul de interne ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă, în special pentru noi, deoarece suntem, cel puţin în percepţia internaţională, cu mult sub campionii tranziţiei din Estul Europei.
     După ce Marek Belka a sugerat îndepărtarea ministrului de finanţe, premierul a venit în apărarea sa. "Împărtăşesc opinia guvernatorului, indiferent cât de oribile au fost comentariile sale, că discuţiile au avut ca scop susţinerea Poloniei", a declarat Donald Tusk conform unei ştiri Bloomberg. Minunat interesul naţional, nu-i aşa?
     În condiţiile apariţiei în presa noastră a speculaţiilor privind pierderea majorităţii de către actuala coaliţie guvernamentală, nu este posibilă o acţiune de politică monetară care să pună beţe în roate unui guvern al opoziţiei, de exemplu prin "scăparea" de sub control a cursului de schimb sau creşterea dobânzilor? Oare în ce "direcţie" va funcţiona "independenţa" BNR?
     După ce a ratat ţinta iniţială de aderare la zona euro, guvernatorul Isărescu speră să fie pe scenă la declararea victoriei în 2019. Dar împotriva cui va fi declarată victoria? Probabil împotriva României, deoarece, păstrând ipoteza evoluţiei din ultimii ani, o monedă puternică dezavantajează economiile necompetitive, aşa cum au "demonstrat" Grecia, Spania, Portugalia, Franţa şi alte ţări dependente de banii ieftini, iar competitivitatea nu vine de pe urma impozitelor şi taxelor care sufocă economia.
     Rezultatele ultimelor "alegeri" de la BNR confirmă un singur lucru. Jefuirea economiei naţionale va continua, chiar dacă populaţia îşi va exprima nemulţumirea legată de scăderea puterii de cumpărare.
     Vinovaţii nu se vor găsi, la fel ca în ultimul sfert de secol de "libertate", pentru că nimeni nu se poate îndoi, mai ales, de competenţa şi bunele intenţii ale Băncii "noastre" Naţionale.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):