19 mai 2014

Da. A avut viziune. A avut...



Decret de decorare semnat de EuroBăse:
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat luni, 19 mai a.c., decretul de decorare a domnului Hans-Gert Pöttering, preşedinte al Parlamentului European (2007 - 2009), preşedinte al Fundaţiei „Konrad Adenauer”, membru al Parlamentului European.

Astfel, în semn de înaltă apreciere pentru viziunea şi abnegaţia puse în definirea, dezvoltarea şi realizarea construcţiei europene, pentru sprijinul constant acordat României în parcursul său de integrare în Uniunea Europeană, domnul președinte Traian Băsescu a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” - în grad de Mare Ofiţer Excelenţei Sale domnul Hans-Gert Pöttering, preşedinte al Parlamentului European (2007 - 2009), preşedinte al Fundaţiei „Konrad Adenauer”, membru al Parlamentului European.

Decorarea a fost făcută la propunerea domnului Cristian Diaconescu, fost consilier prezidenţial în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, înaintată la data de 12 februarie a.c.
Pöttering a avut... viziune, când afirma (aici, citat de Cioroianu) că nu este foarte sigură adeziunea în masă a românilor la "proiectul european", trasându-le lacheilor de la Bucureşti o directivă de triere a personalului implicat:
"În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect."

5 comentarii :

Riddick spunea...

Ştia neamţu' ce zicea, şi ştiau şi şulfele cu care vorbea - de-aia n-au organizat referendumuri nici la aderarea la UE, nici la ratificarea tratatului de la Lisabona. Poate treceau (al doilea mai strâns), dar nevalidabile. Cel din 2003 a fost falsificat - 40-42% participare reală, validare cu "55,7%". Vor fi probleme chiar şi la pragul de 30%.

Referendumul "Constituţiei europene" din 2003 a fost falsificat:


http://taranulamar.blogspot.ro/2012/12/referendumul-constitutiei-europene-din.html

Crystal Clear spunea...

Băsescu îşi face plaforma înainte de terminarea mandatului...

Riddick spunea...

Fundaţia Adenauer lucrează deja cu (P)MP, Băsescu vrea să-l bage-n PPE.

Crystal Clear spunea...

Ce nu înţeleg eu la îmbogăţitii ăştia ai tranziţiei este că deşi unii înţeleg că UE le face rău, ca principiu în viitor, nu sunt în stare să adopte o poziţie de aparare naţională a economiei.
Nişte cârpe îmbogăţite fără merit. Unii au ajuns deja lefteri, dar tot susţin UE.

Riddick spunea...

Da, este exasperant. Clasa de mijloc nu-i organizată politic. Suntem ciuca-n UE, nu avem un partid naţionalist relevant. Putea fi PP-DD, şi încă ar mai putea fi. Încă... dar nu mai are mult timp ca s-o demonstreze.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):