17 decembrie 2013

USL joacă cartea germană. Ca şi Băsescu şi PDL, de altfel.

Aleksandr Dughin: "Crearea axei Berlin – Moscova, ca o construcţie occidentală portantă a Imperiului Eurasiatic, presupune câţiva paşi serioşi privind ţările Europei de Est situate între Rusia şi Germania"
Marea Coaliţie de la Berlin imită de fapt coaliţia "pepe-socialistă" de la Comisia Europeană şi Parlamentul European (populari, socialişti, liberali, verzi şi eurocomunişti). Geoană - şi alţii - au mai făcut aluzii privind o colaborare între "partidele democratice" (în traducere: "partidele establishmentului UEist"). "Triunghiul de la Weimar" este o structură militar-politică sub control franco-german, care se vrea un fel de predecesor al "armatei (S)UE", şi unde Polonia a intrat doar pentru figuraţie, rol pe care ar urma să-l joace şi România. UE are planuri "secrete" care implică şi participarea Rusiei.

Geoană, articol la Adevărul:
GroKo, România şi Europa

[...] Şi, nu în ultimul rând, o Grosse Koalition la Berlin trebuie să reprezinte un imbold decisiv pentru intrarea în următoarea fază de construcţie a proiectului european. După confirmarea din Buntestag de pe 17 decembrie, a doua zi, Cancelarul Merkel va merge la Paris, reconfirmând, simbolic, importanţa şi validitatea cuplului franco-german. Acest cuplu va trebui extins către Răsărit prin completarea triunghiului de la Weimar, Germania – Franţa - Polonia, cu un al patrulea partener - România, asigurând coerenţa şi echilibrul între principalele state din Nordul, respectiv Sudul Zonei Euro şi Non-Euro, între vechii şi noii membri ai Uniuniii Europene. Pentru a fi acceptată în acest format, dar şi în alte alianţe cu geometrii variabile, ce vor defini modul de funcţionare a Uniunii Europene în anii şi deceniile care vin, România va trebui să devină mai coerentă şi mai ambiţioasă în plan politic şi diplomatic, mai puternică economic şi să-şi rezolve gravele probleme de imagine la nivelul opiniei publice europene. 

Şi, mai important decât orice, să putem clădi o Mare Coaliţie şi în interiorul naţiunii noastre în jurul Noului Proiect de Ţară pentru România, post-integrare în UE şi NATO. Probabil că în 2014 va fi greu datorită mizelor uriaşe ale alegerior europene şi prezidenţiale. Dar munca a început şi trebuie să continue. În Germania, negocierea Marii Coaliţii a durat trei luni. La noi va dura mai mult. Va fi însă prima obligaţie a actualilor şi viitorilor lideri, de la Putere şi din Opoziţie, din mediul politic, dar şi economic şi social, a mediilor academice şi a comunităţilor româneşti de pretutindeni. 2015 trebuie să fie începutul unui nou ciclu istoric pentru România şi pentru Europa.

Un comentariu :

Riddick spunea...



Cătălin Predoiu (PDL), 2013:

"Cunoscuta 'axă' Washington - Londra - Bucureşti trebuie să includă şi Berlinul. - link

"Fundaţia Konrad Adenauer este un partener al României. A ajutat mult România, de exemplu, a furnizat experţi pentru elaborarea unor acte normative ale Ministerului Justiţiei. În prezent, derulează un program important de cursuri de guvernare publică, în care sunt implicaţi 120 de experţi în varii domenii. Vom coopta aceşti experţi în aparatul tehnic al Guvernului Alternativă PDL, ca staff de suport al miniştrilor noştri. Suntem un partid de centru dreapta care crede în proiectul european şi valorile europene." - link


Rusia invită în mod semi-oficial USL în tabăra ruso-germană (2012).

Vocea Rusiei ("Victor Ponta va trebui să aleagă între Berlin şi Washington"): "Fiecare elită naţională din cadrul UE va trebui să aleagă între susţinerea „proiectului german” sau al unei viziuni alternative, susţinute mai mult sau mai puţin tacit de Washington care nu este deloc interesat de crearea unui stat federativ european sub controlul exclusiv al Germaniei. Judecând după poziţia adoptată de Traian Băsescu în problema bugetului comunitar, Berlinul îi este mai aproape de suflet. Mulţi analişti au rămas nedumeriţi de curajul lui Victor Ponta de a ameninţa Germania cu un veto, iar Berlinul a reacţionat dur şi imediat, atenţionându-l prin intermediul Deutsche Welle că dreptul de veto este, de fapt, unul formal şi rezervat ţărilor mai „şmechere” decât România. Comportamentul premierului român devine mult mai uşor de explicat dacă presupunem că în Palatul Victoria deja se simte gerul siberian care reflectă răcirea drastică a relaţiilor dintre Washington şi Berlin."


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: