26 decembrie 2013

USL continuă politica de austeritate


Cum reuşeşte Ungaria să se împrumute pe pieţele de capital la un cost mai redus decât România în ciuda renunţării la FMI? Cine din guvernul României poate să explice acest fenomen? Explicaţia cea mai logică ţine de faptul că investitorii sunt mai interesaţi de calitatea profesională a celor care administrează economia şi nu de stricteţea acordului cu FMI, ceea ce arată că investitorii instituţionali nu au şi nici nu au avut vreodată mare încredere în guvernele de la Bucureşti. În ciuda acordurilor cu Fondul, obligaţiunile României au fost şi rămân la categoria denumită „junk” în jargonul financiar, adică „gunoi”. - link

Voturile din 2012 au fost în mare parte voturi anti-austeritate, şi USL se face că nu pricepe, la fel ca şi PDL şi Băsescu. Un deficit foarte mic restrânge dezvoltarea, în ideea că spre dezvoltare prin investiţii s-ar duce acele sume care apoi vor fi acoperite prin împrumuturi (interne sau externe), şi nu ar dispărea în buzunarele clientelei.

Deficitul bugetar ajunge, iată, sub ţinta planificată de 2,5% (9,8 miliarde de lei, respectiv 1,56% din PIB), la nivelul lunii noiembrie 2013. Deci, circa 2 miliarde de euro, suma împrumutată cu condiţii de la FMI, şi care putea prea bine să fie atrasă de pe pieţele financiare fără condiţii suplimentare (no strings attached). Chiar păstrând limita de deficit, ca o decizie internă, nu una "aprobată".

Vom şti să le trimitem mesajul potrivit acestor marionete care pun pe tavă România ?

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):