03 decembrie 2013

Extremişti sunt doar conservatorii şi populiştii, zice tov. Pîrvulescu



Nimic despre eurocomunişti (GUE/NGL) şi ecologişti (Greens-EFA). Eurogrupul Greens-EFA are ca a doua componentă a sa European Free Alliance (EFA), adică o grupare de formaţiuni separatiste şi iredentiste, o stângă separatistă. A nu se confunda cu European Alliance for Freedom, adică [o parte din] dreapta eurosceptică.

Aceleaşi clişee uzate despre "extremismul" celor care luptă împotriva alianţei dintre PPEişti şi eurosocialişti:
"Însă, de la o alegere la alta, neo-conservatorii şi neo-populiştii nu fac decât să se întărească. Şi cum nici la nivelul statelor politicienii naţionali nu par capabili - ori pur şi simplu nu vor - să reacţioneze, situaţia tinde să degenereze. Ceea ce acum un deceniu părea mai degrabă o tendinţă marginală tinde acum să devină o tendinţă grea."
"Paranteza europenizării părea că va rezolva de la sine aceste derive. Dar nu a fost aşa! Astăzi, discursul extremist şi violenţa de limbaj predomină peste tot în Europa. Departe de a fi o particularitate românească, violenţa discursului politic nutrit de un extremism propagat cu dezinvoltură de media a cuprins Europa. Căinând declinul naţiunilor, mereu ostil faţă de Europa, europenism şi euro, privind globalizarea şi liberalismul ca factori de destabilizare a comunităţilor "aşezate", discursul extremist s-a instalat în inima sistemului politic."

"Chiar dacă astăzi apare ca o evidenţă faptul că eterogena galaxie a noilor mişcări extremiste (neoconservatoare şi neopopuliste) a fost întreţinută de partidele-sistem din motive politice ce ţineau de jocul politic intern, rapida repliere a unei mari părţi a opiniei publice pe poziţiile neoconservatoare şi neopopuliste nu s-a realizat dintr-o dată. De fapt, niciodată după cel de-al doilea război mondial nu a existat o politică coerentă care să contracareze extremismul difuz. În absenţa unei educaţii care să se centreze asupra atitudinilor critice, raţionale şi democratice, diferitele forme de extremism au supravieţuit în comunităţile mici sau informale la fel de bine ca în multe familii. Strecurându-se printre fisurile educaţiei şi ale falsului patriotism de paradă, teoriile conspiraţiei nu doar au rezistat, ci s-au şi adaptat. Iar când a venit momentul, i-au permis discursului extremist să revină pe prima scenă."

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):