Anti-Maidan

03 decembrie 2013

Extremişti sunt doar conservatorii şi populiştii, zice tov. Pîrvulescu



Nimic despre eurocomunişti (GUE/NGL) şi ecologişti (Greens-EFA). Eurogrupul Greens-EFA are ca a doua componentă a sa European Free Alliance (EFA), adică o grupare de formaţiuni separatiste şi iredentiste, o stângă separatistă. A nu se confunda cu European Alliance for Freedom, adică [o parte din] dreapta eurosceptică.

Aceleaşi clişee uzate despre "extremismul" celor care luptă împotriva alianţei dintre PPEişti şi eurosocialişti:
"Însă, de la o alegere la alta, neo-conservatorii şi neo-populiştii nu fac decât să se întărească. Şi cum nici la nivelul statelor politicienii naţionali nu par capabili - ori pur şi simplu nu vor - să reacţioneze, situaţia tinde să degenereze. Ceea ce acum un deceniu părea mai degrabă o tendinţă marginală tinde acum să devină o tendinţă grea."
"Paranteza europenizării părea că va rezolva de la sine aceste derive. Dar nu a fost aşa! Astăzi, discursul extremist şi violenţa de limbaj predomină peste tot în Europa. Departe de a fi o particularitate românească, violenţa discursului politic nutrit de un extremism propagat cu dezinvoltură de media a cuprins Europa. Căinând declinul naţiunilor, mereu ostil faţă de Europa, europenism şi euro, privind globalizarea şi liberalismul ca factori de destabilizare a comunităţilor "aşezate", discursul extremist s-a instalat în inima sistemului politic."

"Chiar dacă astăzi apare ca o evidenţă faptul că eterogena galaxie a noilor mişcări extremiste (neoconservatoare şi neopopuliste) a fost întreţinută de partidele-sistem din motive politice ce ţineau de jocul politic intern, rapida repliere a unei mari părţi a opiniei publice pe poziţiile neoconservatoare şi neopopuliste nu s-a realizat dintr-o dată. De fapt, niciodată după cel de-al doilea război mondial nu a existat o politică coerentă care să contracareze extremismul difuz. În absenţa unei educaţii care să se centreze asupra atitudinilor critice, raţionale şi democratice, diferitele forme de extremism au supravieţuit în comunităţile mici sau informale la fel de bine ca în multe familii. Strecurându-se printre fisurile educaţiei şi ale falsului patriotism de paradă, teoriile conspiraţiei nu doar au rezistat, ci s-au şi adaptat. Iar când a venit momentul, i-au permis discursului extremist să revină pe prima scenă."

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: Înainte de a fi români, am fost europeni. Şi creştini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? Nu Europa, ci statul naţional obliterează această diversitate.

De ce ne temem, aşadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câştiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislaţiilor naţionale. De parcă nu am fi atins deja un grad maxim de interdependenţă economică pe care actuala criză îl pune atât de dureros în evidenţă.

Acum, în Europa, ca în 1788 în America, ideea federalistă are viitor. Statele Unite ale Europei sunt unica soluţie pentru ca ethos-ul nostru născut din cultura Decalogului, filozofia ateniană şi dreptul roman să supravieţuiască: adunaţi, reprezentăm o treime din populaţia Chinei; separaţi, devenim de-a dreptul irelevanţi. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creştin-democraţilor care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu şi guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanţă financiară unică. Spaţiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu şi alţi politicieni creştin-democraţi după cel de-al doilea război mondial.

Departe de a fi liberticidă, Europa ne poate salva de îngustimea străină de creştinism a naţionalismului şi provincialismului. Cu condiţia să construim Statele Unite ale Europei, nu Uniunea Sovietică Europeană.


Postări populare (nu P.P.E. !):