17 noiembrie 2013

Tata Băsescu îmi taie mereu calea


Ziarul Prahova:

[...] Cine l-a omorât? Asasinul domnului Băsescu e pitit în propria sa făptură. O limbuţie fără margini, revigorată după ce a jucat, pe prostia şi laşitatea altora, cartea coabitării, îl divulgă neîncetat. Fireşte că vorbesc despre un asasinat politic, omul Băsescu, din zgârciuri şi învelit lucios cu piele, fiind viu, chiar insultător de viu. Cum să dai instrucţiuni de pe poziţia unui mort? Cum să te înfăţişezi fată mare când ai rulat în toate lupanarele? Cum să critici – nemărginit e, Doamne, tupeul unora! – acordul cu FMI când tu, chiar tu ai iscălit sau girat cele mai nefericite îndatorări şi înjugări pe zeci de ani ale ţării? Cum să te pui la dispoziţia Guvernului cu înţelepciunea ta în materie de negocieri? Eu nu mă refer la negocierile cu Căşuneanu, la şmecheriile pe care cetăţeanul Băsescu le-a făcut cu primarul Băsescu – acolo este academician – ci la o unică, citabilă, negustorie făcută pentru ţară şi în beneficiul ei? Nu, domnule Băsescu, nu te mai poţi înfăţişa, a mia oară, drept salvator. Oricât de mulţi şi proşti am fi, nu te mai credem. Oricât de proşti ar fi cei care te urmează, scăpătaţi şi ei în materie de inteligenţă patriotică, oricât de bine ai jongla cu naivităţile şi vulnerabilităţile înşirate generos pe tarabă de noua cârmuire, nu poţi să ni te indici drept Mesia. Ce dracu, domnule Băsescu, lasă-te în urmă, defunct, pune preşul pe gunoi, ca să nu pută şi mai rău ceea ce asasinează şi aşa olfactiv contemporaneitatea. [...]

Un comentariu :

Riddick spunea...


Dinozaurul tare in dinți (Everac): Oamenii Măriei Sale
 
Dar pe dl. Patapievici cine il pusese in pita? Dl. Presedinte Basescu, acest gentleman jucator care se joaca printre altele si cu a noastra cultura romaneasca la stilul smuls si impins, incercand sa-si faca loc cu coatele pe unde n-a umblat niciodata. Acest dandy, acest arbiter elegantiarum, civilizat si cultivat la vorba si gest, care a intepenit mansa culturii pe dreapta, amortind-o acolo, incat ne rotim cu vreo 4-5 sibariti elitari in cerc si de-acolo nu ne mai scoate nimeni, si-a pus pecetea nobila pe tot ce ne reprezinta si a devenit volens-nolens patronul pionului care devarsa imondice la New York.
Daca dl. Basescu nu era jucator, el putea face ureche surda si, invaluit in propria sa majestate, dadea jos de pe mantia-i bordata cu catifea omizile degenerate, cu care putea pretinde ca n-are nicio legatura.

E un spirit de echipa si nu avem ce face: c'est a prendre ou a laisser. Aschimodia poarta culori basesciene, iar eu daca vreau s-o resping, s-o alung din reprezentarea mea, trebuie sa-l alung pe dl. Basescu. Eu ca sa scap de tartufismele dulceag-izmenite ale dlui Patapievici trebuie sa scap de dl. Basescu. Eu ca sa ma scutur de elitismul cocosat si cosmopolit ce deferleaza ca o spuma cenusie asupra noastra trebuie sa ma scutur de presedintele jucator, dl. Basescu, care si-a agatat multi mutunache de picioare: dai in ei, dai in seful!

Daca nu era jucator, dl. Basescu putea sa scuipe si sa injure cat voia, putea sa hahaie cat poftea, el tot elegant si prezidential se prezuma a fi, purta o toga mai putin nadusita de baile de multime. Dar asa, parturile trase de nagatul nefericit si (se presupune) drogat in narile newyorkezilor pleaca de la jucausa Prezidentie prin inteleptul domn Patapievici, care se joaca si el cu noi, fecalele. Si sprintara dna Ridzi atarna de picioarele dlui Basescu, si dna Udrea, si cine stie cate alte cadane risipitoare de euroi de criza. Garda basesciana nu face economie, nici macar la gafe.

Numai ca oamenii de ambe sexe ai Mariei Sale i-au cam mancat creditul la Bucuresti si i-au cam basit reputatia la New York. Pacat!

http://riddickro.blogspot.ro/2012/01/everac-potpourri-iii.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: