12 august 2013

Arbeit macht fraieri: dr. Radu Golban



Ora de Timiş:

   Vocifera un amic, evident lefter, în faţa birtului unde nu mai era agreat pe datorie: „Iau împrumut şi nu mă rog de nimeni!”. Spre hazul trecătorilor. Noi, acum, putem spune la fel, pentru că, deşi nu avem trecători amuzaţi, l-am imitat zilele trecute, când pisicu’ guvernamental a mieunat îndelung a sărăcie în faţa delegaţiei FMI, de vreo patru miliarde. Curios, cotroceanul, acest Ilie Dobre al politicii româneşti, care comentează meciul coabitării şi vede goluri chiar şi când adversarii sunt la vestiar, a tăcut în cucuruz, că doar la cele 100 de miliarde datorie la care ne-au dus el şi cu piticul lui îndatoritor, ăsta-i mizilic…

   Eu zic că bătrânul promulgator a tăcut şi din alte motive… E băgat până-n gât în cabala asta cu datoriile, că altcumva-l făcea arşice pe tânărul premier. Din păcate, le facem pe bandă rulantă, deşi am avea şi noi clienţii noştri de la care să mai şi încasăm. Una ar fi ţara aia pe tancurile căreia a venit călare comunismul aici. Tezaurul nostru e la ei, dar dânşii zic că noi l-am dat la unii, iar ei, cică, sunt alţii, deşi, la fiecare paradă, prim-secretarul lor, care e şi ţar, face mereu caz de glorioasele tradiţii… După cât i-a tot suduit preşedintele nostru, mă aşteptam să-i dea la cremenalul internaţional de hoţi, dar se pare că totul e doar o vrăjeală de decibeli. Altă ţară care pare a avea să ne dea o căruţă de bani ar fi Deutschlandüberalles, cu care făcuse brudeschaft la referendum suspendatul nostru. Un românaş, om liber la minte şi la fapte, cu ceas fain la mână, adică stabilit în Elveţia, săpând prin arhive pentru lucrarea lui de doctorat, a descoperit că ăia care beau şi cântă la Oktoberfest ne-au rămas datori, de dinainte de punerea stegului roşu pe Reichstag, pentru petrol şi alea-alea, cu o sumă care, actualizată, ar fi acum de 99 de miliarde oiro!

   Omul nostru a pornit mediatizarea şi demonstraţiile de acte şi calcule, dar ce credeţi că s-a întâmplat? L-a chemat la el chiriaşul cotrocean? Canci! L-a chemat la el jupânul guvernamental? Niet! L-a chemat la el tutankhamonul băncii naţionale? Nein! În schimb, l-a chemat la el un şefuleţ de ţavă, de la universitatea de stat timişoreană unde avea nişte ore răpciugoase, şi i-a spus că arbeit macht fraieri şi că ar fi timpul să-şi ia viteză, că a făcut gât herr konsul!

   George Orwell (pentru guţomani: un tip deprimat) spunea că, în vremuri ale înşelătoriei, a spune adevărul este un act revoluţionar, dar nu se referea la România, de care, probabil, nici n-auzise, deşi aici avea să i se îndeplinească, full şi all inclusive, premoniţia din romanul „1984”…

   În mod normal, dacă doctorul nostru declarat repetent are dreptate, ar trebui ca ştabii care au primit documentaţia şi au executat mucles, dacă nu acum atunci altă dată, să fie duşi cu duba la cremenal ca bietul Gigi I Jilavul, primul deţinut politic din România post-revoluţionară. Ar mai fi cazul ca şeful ăla de ţavă nevertebrat să cotizeze o rabă de lovele ca despăgubiri morale de bani, iar la domnul care a descoperit datoria să i se facă un bust în faţa universităţii, să aibă şi studenţii la ce să se uite, că Bălcescu şi Eminescu nu mai sunt de bon ton pentru multe din noile rozătoare ciucite la umbra bugetului.

   Dar toate astea n-au cum să se întâmple într-o ţară în care tinerii amestecă vodca cu bere în clasa a noua şi ciment cu nisip după clasa a douăsprezecea. Într-o ţară în care au devenit tradiţionale coabitările politice cu miştocăreli şi cele de stradă cu ciomege, săbii şi puşcoace. Într-o ţară în care bugeto-dacii sunt împinşi, încet dar sigur, în cartierele de beton ale Neuitabilului, unde, aşezaţi la locurile lor, aşteaptă, resemnaţi, pensiile, indemnizaţiile de handicap, ajutoarele sociale, alocaţiile şi subvenţiile pentru încălzire. Într-o ţară în care în care enoriaşii îşi dau brânci, ca să ajungă mai repede să frece smeritul card şi cuviosul portofel de racla cu sfintele moaşte.

   Zicea părintele Arsenie Boca: „O, iartă-mi, Doamne, atâtea rugăciuni / Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni”. Cred că zărise şi el ţara asta de care v-am scris şi eu…

4 comentarii :

Riddick spunea...

"Dacă germanofil erai, catedră aveai"

Cine-i deranjează pe krauți, că spune adevărul despre pericolul german și UEist, este ostracizat, iar omida aia de Pleșu e sponsorizată de ei și dată drept model !

Ziua News :

Radu Golban, eliminat de la UVT. Economistul s-a dovedit a fi prea incomod pentru Germania


http://riddickro.blogspot.ro/2013/01/daca-germanofil-erai-catedra-aveai.html

Crystal Clear spunea...

Mizerabili !

Ni-ii baga pe gat pe Plesu si Liiceanu printre cei mai buni reprezentati ai Marxismului Cultural in Romania

Riddick spunea...

Au indus pe mulţi în eroare, inclusiv pe mine. De-abia de prin 2006 m-am mai trezit, de n-am mai luat Dilema şi 22...

Rachel spunea...

This is gorgeous!


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):