27 august 2013

Am fost optimist...


...Când afirmam că la Transgaz statul român are o participaţie în jur de 75%. Nu, este de... 58,5097 %, restul fiind la Fondul Proprietatea, persoane fizice şi persoane juridice.

Care este aportul concret al acestor căpuşe ("noi acţionari") la bunul mers al societăţii, altul în afară de a trage dividende şi de a bloca decizia statului, acum aflat la o participaţie sub cele două treimi "strategice" (când putea dispune fără acordul restului acţionarilor) ? "Ard gazul" !

Care este justificarea "diversificării" acţionariatului ? A adus ea un plus de expertiză, de tehnologie ? Da' de unde ! A adus la buget (mai puţin Fondul Proprietatea, "împroprietărit gratuit" de Alianţa D.A.) nişte firimituri necesare golanilor care au guvernat şi guvernează, să se echilibreze (ei !) cât de cât.

A nu se pierde din vedere şi perfida clauză UE de interzicere a "ajutorului de stat": trebuie să vină căpuşele "să ajute" - nu bugetul, nu BNR... Mă refer la modul general, nu la Transgaz, care a avut un profit NET de 73,9 milioane de euro în 2012 - din care căpuşele trag circa 41% ! Iar USL continuă acţiunea PDL, de a vinde în continuare din participaţia statului de la Transgaz.


Structura acţionariatului (la data de 25 aprilie 2013)

3 comentarii :

Riddick spunea...

Să-mi explice cineva de ce statul trebuie să piardă 84% din profitul pe monopolurile naturale/resurse (adică, la o privatizare de 100%, cota impozitată care pleacă la privat este de 84%, la un calcul care consideră cota de impozitare de 16%). Plus redevenţele, dar care nu trec de 20%

Crystal Clear spunea...

Tu nu vezi ce tăcere s-a asterne cand întrebi aşa ceva?
Este opera integrala a lui Basescu...

Riddick spunea...

În 2007 s-a vândut prima tranşă de la Transgaz. Tot cam pe atunci a intrat acolo şi Fondul Proprietatea, cu pretextul că "ajutăm păgubiţii", dar ăia şi-au vândut pe mai nimic participaţiile, şi au venit samsarii. Nu-i învinuiesc pe bătrânii care au vrut o reparaţie concretă, fie ea şi mai mică, cât mai sunt în viaţă, ci pe guvernanţi, care puteau crea un fond naţional de despăgubiri, alimentat cu un procent sau fracţiune de procent din încasările la buget.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: