27 august 2013

Am fost optimist...



...Când afirmam că la Transgaz statul român are o participaţie în jur de 75%. Nu, este de... 58,5097 %, restul fiind la Fondul Proprietatea, persoane fizice şi persoane juridice.

Care este aportul concret al acestor căpuşe ("noi acţionari") la bunul mers al societăţii, altul în afară de a trage dividende şi de a bloca decizia statului, acum aflat la o participaţie sub cele două treimi "strategice" (când putea dispune fără acordul restului acţionarilor) ? "Ard gazul" !

Care este justificarea "diversificării" acţionariatului ? A adus ea un plus de expertiză, de tehnologie ? Da' de unde ! A adus la buget (mai puţin Fondul Proprietatea, "împroprietărit gratuit" de Alianţa D.A.) nişte firimituri necesare golanilor care au guvernat şi guvernează, să se echilibreze (ei !) cât de cât.

A nu se pierde din vedere şi perfida clauză UE de interzicere a "ajutorului de stat": trebuie să vină căpuşele "să ajute" - nu bugetul, nu BNR... Mă refer la modul general, nu la Transgaz, care a avut un profit NET de 73,9 milioane de euro în 2012 - din care căpuşele trag circa 41% ! Iar USL continuă acţiunea PDL, de a vinde în continuare din participaţia statului de la Transgaz.


Structura acţionariatului (la data de 25 aprilie 2013)

3 comentarii :

Riddick spunea...

Să-mi explice cineva de ce statul trebuie să piardă 84% din profitul pe monopolurile naturale/resurse (adică, la o privatizare de 100%, cota impozitată care pleacă la privat este de 84%, la un calcul care consideră cota de impozitare de 16%). Plus redevenţele, dar care nu trec de 20%

Crystal Clear spunea...

Tu nu vezi ce tăcere s-a asterne cand întrebi aşa ceva?
Este opera integrala a lui Basescu...

Riddick spunea...

În 2007 s-a vândut prima tranşă de la Transgaz. Tot cam pe atunci a intrat acolo şi Fondul Proprietatea, cu pretextul că "ajutăm păgubiţii", dar ăia şi-au vândut pe mai nimic participaţiile, şi au venit samsarii. Nu-i învinuiesc pe bătrânii care au vrut o reparaţie concretă, fie ea şi mai mică, cât mai sunt în viaţă, ci pe guvernanţi, care puteau crea un fond naţional de despăgubiri, alimentat cu un procent sau fracţiune de procent din încasările la buget.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

- Dacă, la câțiva ani după aderare, va veni un guvern cu largă susținere electorală și va spune "vrem să ieșim din UE", va mai fi posibil acest lucru?
- Nu. N-avem încotro. Avem oare altă soluție pentru România? Ce să facem, să ne apropiem de zonele arabe, să devenim fundamentaliști islamici? Să ne slavizăm sub umbrela lui Putin și a Kremlinului? Ce să facem? Avem alt scenariu? Eu cred că nu. Vad UE ca pe o locomotivă ce se va atașa la trenul numit România, care acum merge prea încet, gâfâind. O locomotivă care va trage România din trecut și o va aduce în contemporaneitate. De aceea, să primim Noul An cu speranță și încredere, cu un oarecare fatalism gen "asta e, nu mai putem schimba nimic", și să scoatem din 2006 tot ce are el mai bun pentru fiecare dintre noi.


Postări populare (nu P.P.E. !):