10 iulie 2013

Începe criza sectorului privat (II)

 
Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):
Procesul de acomodare a sectorului privat (autohton şi străin) la economia fără stat ce se conturează va fi îndelungat şi va genera o criză profundă. Deja sectorul privat încearcă în mod disperat să-şi arunce problemele în cârca oricui se află în preajmă! Până acum statul era lada sa aproape exclusivă de gunoi. Subţierea până la dispariţie a sectorului economic de stat a strâns la gât această ladă de gunoi. Si atunci, sectorul privat îşi îndreaptă tirul spre ... sectorul privat! La mereu mai substanţialele neplăţi, băncile răspund cu executări silite. Ciuca bătăilor o formează, în asemenea circumstanţe, fraţii privaţi nebancari: clienţi şi mai ales furnizori! Arieratele sectorului privat - practic de două ori mai mari decât cele atât de anatemizate ale sectorului de stat – sunt în proporţie de două treimi la bieţii furnizori, privaţi şi ei şi captivi într-o situaţie fără ieşire. Ce altceva este explozia de proceduri de insolvenţă decât încercarea de ieşire din restrişte pe seama fârtaţilor privaţi?! Să nu-i uităm însă pe bieţii salariaţi. Statisticile arată că, din acest an, pentru prima dată de la declanşarea crizei, creşterea de salarii în sectorul privat este zero.

Prezenţa masivă şi atotputernică a capitalului străin în sectorul privat din România conferă specificităţi notabile procesului. Capitalul străin a ajuns să deţină o poziţie dominantă, controlând practic întreaga axă majoră a economiei, toate punctele strategice şi sectoarele performante. Evident, nu prea are nevoie de un răgaz pentru competitivizare. A venit în România deja competitiv şi a fost aici de fapt lupul între oi. Dar, indiferent dacă se recunoşte sau nu, şi-a datorat implantarea şi dezvoltarea în proporţie covârşitoare jecmănirii statului român. Da, da, jecmănire! Să nu ne ferim de acest termen! Pentru că a lua active strategice aproape gratis dintr-o economie şi a te extinde în aceasta prin investiţii minore şi mai ales prin subfacturări ale livrărilor în străinătate şi suprafacturări ale achiziţiilor din străinătate înseamnă nimic altceva decât jecmănire! Din bagatela de vreo 55 miliarde euro investiţii directe cu care capitalul străin a pus stăpânire pe România, nici măcar o treime nu reprezintă investiţii “de la zero”, grosul constituindu-l acaparări de active existente şi plasamente speculative. Asta nu-i dezvoltare capitalistă, ci exploatare colonialistă! În faţa dispariţiei activelor statului şi secătuirii resurselor ţării, capitalul străin mai are de făcut doar un pas: părăsirea acesteia! Până la un asemenea pas însă, capitalul străin va mări presiunea în direcţii bine ţintite: grăbirea exploatării până la epuizare a rezervelor minerale ale ţării, accentuarea subordonării capitalului autohton, înăsprirea caracterului discreţionar la dispoziţia patronilor a relaţiilor de muncă şi sporirea subjugării prin preţuri a consumatorilor români îndeosebi în sectoarele monopoliste pe care le controlează.

Şi, rămas fără poziţii şi pârghii în economie, statul român nu va putea face nimic! Nici chiar dacă ar vrea!

10 comentarii :

Riddick spunea...

"Admiţând însă că în general sectorul privat este mai bun decât cel de stat, atunci ce l-a împiedicat să nu fie un succes şi în România?! Simplu: în România sectorul privat nu s-a dezvoltat organic, în mod natural în timp şi spaţiu, ci a fost băgat pe gât prin decizie politică şi înşurubat în economie prin furt pe seama sectorului de stat, sub paravanul diversiunii că acesta din urmă este cel mai prost manager. N-avea cum în aceste condiţii să se nască şi să crească performant şi competitiv."

(partea I)

Anonim spunea...

Singura solutie inca o revolutie SOCIALISTA !

Riddick spunea...

Ai să râzi (poate), dar chiar asta face UE. Chit că nu-i spune pe nume.

Cum îţi place ? ;-)

Anonim spunea...

Nu rid. Asa face UE, dar in favoarea greilor. Pe noi ne intereseaza ce a mai ramas din amarita asta de tarisoara. Adica nu ma intereseaza un nou CAER in care numai cei alesi aveau avantaje. Socialism de ala internationalist sa fie la ei ! Sa le pice in sin!

Crystal Clear spunea...

Pai n-a mai ramas mai nimic din tarisoara asta.
Eu am incepout sa fiu ingrujorata chiar la 1-1-2007 cand Basesci si Tariceanu au facut Revelioane separate in centrul Bucurestiului..
Nu intelegeam nimic

Riddick spunea...

Eu m-am trezit 90% în 2008, când s-a ratificat fără referendum Tratatul de la Lisabona, şi 100% în 2011, când Băsescu a (re)venit cu regionalizarea - venise mai întâi PSD prin 2001-2003 - şi cu "SUE".

Riddick spunea...

Februarie 2008. Tăriceanu se lăuda: "Suntem cel de-al patrulea stat UE care a ratificat Tratatul de la Lisabona".

Crystal Clear spunea...

Nu ştiu daca se mai poate rezolva pe cale paşnică.
Chiar daca noi nu mergem la vot ( n-am auzit pe NIMENI) sa vrea sa voteze regionalizare, o vor valida fie prin frauda , fie prin vot parlamentar.
Nu le pasa de noi.

Riddick spunea...

Sistemul actual de partide trebuie distrus din temelii, sunt contra acestei ţări. Trebuie alţii, alte partide, dar lumea nu se bagă, din păcate.

Crystal Clear spunea...

Cu actualele partide , nu ramane nimic din Romania in urmatorii 5 ani
Am fost azi pe soiseaua de centura a capitalei: este DEZASTRU ! Nu se mai contruieste nimic, nu se mai investeste nimic.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: