26 aprilie 2013

Germania îl demontează pe Căcărău ca "lider naţionalist-eurosceptic"


Deutsche Welle:

Bănuiala firească este că liderul PNL, Crin Antonescu, îl admiră pe Viktor Orban mai curând pentru că nutreşte o viziune eroică despre politică şi nu pentru că el personal ar avea ceva fundamental de apărat.


Putem înţelege acum mai bine diferenţa dintre Ponta şi Antonescu. Primul trece cu tact peste stilul autorităţii pe care îl adoptă comunicarea de la Bruxelles şi îl neutralizează prin zâmbet şi aprobare totală. Cel de-al doilea ar dori, dacă ar fi prim ministru să-şi clameze în prealabil suveranitatea pentru ca abia apoi să spună ce are de spus. Dar ce are de spus?
Bănuiala este că PNL nu are de făcut propuneri formidabile şi că suveranismul este mai curând o simplă postură decât o politică reală. Fidesz-ul din Ungaria, de exemplu, a propus un veritabil proiect de societate care se opune viziunii de la Bruxelles nu prin stilistica, ci prin chiar scopurile sale.
Există o superficialitate, o lipsă de metodă şi de stăruinţă care atenuează şi cele mai rele pulsiuni. În orice caz, dacă privim atent la PNL , partidul care manifestă cel mai ferm suveranism (pe care criticii săi nu au ezitat să-l numească „anti-occidentalism”), remarcăm că nu are ceva substanţial de reproşat Comisiei Europene.
Ce impută, în definitiv, Crin Antonescu Comisiei de la Bruxelles cu excepţia susţinerii lui Traian Băsescu? Există un proiect politic pe care l-ar propune şi care se loveşte de comisarii europeni? Poate că în cercuri mici, liberalii au tot felul de opinii, dar în mod public şi organizat ei nu au propus nicio idee menită să suscite mari dispute. Bănuiala firească este că liderul PNL, Crin Antonescu, îl admiră pe Viktor Orban mai curând pentru că nutreşte o viziune eroică despre politică şi nu pentru că el personal ar avea ceva fundamental de apărat.

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: