21 ianuarie 2013

Ilie Şerbănescu : Mecanismul sordid al înfeudării financiare externe




Multe lacrimi puse in carca instabilitatii politice, care a caracterizat o buna parte a anului 2012, au fost lasate sa cada pe altarul economiei. Printre acestea, la loc de frunte, cele provocate de caderea ponderii a ceea ce se considera a fi detinerile straine de titluri de stat romanesti.

De unde aceasta pondere urcase spre o cincime in primavara, a coborat in toamna la numai 5%. Vai, investitorii! Au fugit investitorii straini, speriati de instabilitatea politica din Romania!

Daca n-ar fi de plans, ar fi de ras! Si nu dintr-un alt motiv decat din acela ca ceea ce au abandonat "investitorii straini", luandu-si bagajele si plecand, au preluat bancile din Romania! De parca acestea, cu unele derizorii exceptii, n-ar fi tot straine. Doar in conceptia Bancii Nationale aceste banci sunt romanesti, in ideea ca sunt inscrise juridic in Romania!

Actionariatul lor este insa strain si, ca atare, stategia si tactica lor urmeaza strict ce spune acesta si nu ceea ce crede BNR ca le transmite. Si doar prin raportare la aceasta incadrare elucubranta a respectivelor banci, detinerile lor de titluri de stat trec a fi separate de cele ale "investitorilor straini".

In esenta, atat unele cat si celelalte sunt tot in maini straine si nu autohtone. Asa ca mutarea lor din anumite maini straine in altele tot straine nu prezinta de fapt nicio semnificatie. Titlurile de stat romanesti au fost si au ramas tot in maini straine!

De altminteri, sa precizam ca, in urma unor presiuni externe cu ecou in plan local, in Romania, in virtutea statutului de anexa bananiera al tarii, este interzisa emiterea de titluri guvernamentale catre detinatorii autohtoni de bani pentru ca nu cumva, prin concurenta facuta astfel bancilor straine, acestea din urma sa piarda posibilitatea de a capta si folosi in interes de profit propriu bruma de economisire de pe piata periferica numita Romania.

Aici este buba! Indatorarea statului - care, intr-o masura sau alta, are cauze si temeiuri obiective si care ar putea fi folosita, printr-o gestiune inteligenta, si in scopuri investitionale pe termen lung sau de dinamizare a economiei - nu poate sa ramana, intr-o proportie importanta, in spatiul doar intern si, ca atare, sa fie mai sustenabila si mai lesne de administrat.

Statul roman, fortat sa devina dependent de resurse financiare externe

Dimpotriva, statul roman este fortat sa devina integral dependent de resurse financiare externe si este vulnerabilizat fara iesire in fata acestora si a problemelor pe care le poate traversa. Si toate acestea, dincolo de faptul ca, intr-un asemenea mod, detinatorii autohtoni de lei (companii si populatie) n-au cum sa aiba incredere in propriul stat si in propria moneda.

Iar daca statul n-are incredere in populatie si in mediul de afaceri ale caror interese pretinde ca le reprezinta, de ce populatia si companiile ar avea incredere in acesta?! De aici un cerc vicios, dincolo de gatuiala pe care o implica gestiunea in sine a datoriei publice cu bani externi!

Cat despre deplasarea debitelor fata de diverse categorii de creditori - practic tot straini - ai datoriei publice a statului roman si indeosebi cea dinspre asa-zisii investitori externi spre bancile cu reprezentare pe plan local, aceasta n-are nicio legatura cu instabilitatea politica interna, ci cu conditionalitati externe precise.

Ca n-are nicio legatura cu instabilitatea politica interna o dovedeste faptul ca guvernul roman s-a imprumutat masiv pe pietele externe, in mai multe randuri, tocmai pe parcursul acestei instabilitati politice si nu numai ca n-a intampinat dificultati, dar a facut-o la dobanzi dintre cele mai favorabile pentru o tara cu ratingul Romaniei !

Bancile straine traiasc exclusiv din imprumutarea statului roman

Ei bine, retragerea "investitorilor straini" din detinerile de titluri romanesti a fost cauzata de faptul ca, in conditiile actualei accentuari a contrangerilor financiare generate de criza, pentru toate capitalurile din Occident a sunat goarna replierii in jurul redutelor principale din tarile de origine. Aceasta goarna a sunat si pentru bancile straine cu reprezentare locala in Romania.

Acestea si-au redus expunerile pe Romania. Numai ca, nemaicreditand tocmai din aceleasi motive economia din Romania, au ajuns sa traiasca exclusiv din imprumutarea statului roman, care este de-acum singura lor sursa de profit, alaturi desigur de scumpirea jecmanitoare a comisioanelor practicate pe seama clientilor romani.

Pe seama prostilor de clienti romani care, la jecmaneala de tip camataresc pe care sunt nevoiti s-o suporte, ar trebui sa refuze orice relatie cu aceste banci, inafara tranzitarilor si transferurilor financiare la care sunt obligati de catre lege. Adica, nu depozite, nu credite, nu carduri!

3 comentarii :

Anonim spunea...

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-14064790-zice-fmi-finantarea-gaurii-negre-biserica-buget.htm
Nu ar fi rau ca oamenii sa citeasca textul de mai sus pentru a intelege in ce hal am ajuns.

Riddick spunea...

Am citit. Aia care susţine aşa ceva e o activistă din "societatea civilă".

A fost o înţelegere stat-BOR, după secularizarea (confiscare) averilor mănăstireşti de pe vremea lui Cuza, că statul se va implica în finanţarea Bisericii.

Anonim spunea...

BOR trebuie sa reactionaze la atacurile din ultima vreme !
Pina atunci mai citeste, te rog, inca ceva care te va ''pasiona'' !
http://www.cotidianul.ro/cum-li-s-a-bagat-grecilor-austeritatea-pe-gat-205046/


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):