O contributie masiva apartine fara indoiala leului, considerat moneda nationala, care, tocmai prin aceasta contributie, si-a negat treptat si apoi total acest atribut, ajungand un instrument al transformarii Romaniei intr-o colonie, si anume in varianta cea mai de jos a statutului de colonie: anexa de consum.
Folosindu-i-se de doua decenii cursul pentru alte scopuri decat intarirea si dezvoltarea economiei, moneda nationala a contribuit consistent la devalizarea si depopularea Romaniei, la distrugerea economiei ei si, in cele din urma, la transformarea ei intr-o colonie (de la periferia estica) a centrului decizional vest-european.
De acum, in contextul consfintirii politice a transformarii economice a Romaniei intr-o colonie, nu mai poate constitui decat un exercitiu intelectual si nimic altceva o eventuala discutie despre ce se poate face in Romania, indeosebi de catre guvernul roman, in legatura cu dinamizarea economiei, stimularea afacerilor sau altele asemenea.
Discutiile in aceste probleme trebuie orientate catre detinatorii deciziei in domeniu, adica reprezentantii capitalului strain si agentii lor de vanzari care sunt FMI, Banca Mondiala si Comisia de la Bruxelles.
Si tot un simplu exercitiu intelectual ramane orice analiza a parcursului spre colonie al Romaniei si a contributiilor diferitelor componente economice si politice la trimiterea tarii spre acest statut.
Folosindu-i-se de doua decenii cursul pentru alte scopuri decat intarirea si dezvoltarea economiei, moneda nationala a contribuit consistent la devalizarea si depopularea Romaniei, la distrugerea economiei ei si, in cele din urma, la transformarea ei intr-o colonie (de la periferia estica) a centrului decizional vest-european.
Daca economia mostenita de la comunism era atat de proasta si doar pentru fiare vechi incat a trebuit sa fie chiar demolata si data la fiare vechi, cum se explica faptul ca leul n-a tot cazut si el in linie cu economia pe care o reprezenta, ci a facut-o in oscilatii, pe o panta in dinti de fierastrau?! Aceasta traiectorie a dat posibilitatea unor initiati si informati, romani si straini, sa se infrupte in valuri, dar sistematic, din activele devaluate! Numai prin furturile fizice sau institutionale nu se poate explica explozia de imbogatiri pe seama avutului si banului public! Doar o manevrare de anvergura a leului ii poate motiva acestei adevarate explozii dimensiunile si murdaria!
Dar asta a fost! Si despre morti numai de bine! Economia comunista a fost desfiintata. Nu s-a pus cam nimic in loc! Ce a mai ramas de atunci a fost luat de capitalul strain. Desigur a modernizat aceasta parte, desi nu s-a dat deloc peste cap intr-un asemenea scop! Preponderent insa, capitalul strain a activat in Romania la costuri minime pentru profituri rapide! Nu prin investitii si creare de locuri de munca in Romania, ci mai ales prin aducerea de marfuri din afara si vanzarea lor in Romania in amplasamente cat mai de luat ochii prostilor! Asta a ajuns de fapt economia din Romania: o anexa de consum! A cui moneda mai este leul?! Raspuns: a unei economii mai degraba fara economie! Ce semnificatie mai are cursul acestei monede?! Ce interese nationale sa mai serveasca?! Noroc ca aceasta problema cruciala nu se mai pune, fiind de mult transata! Cursul serveste numai si numai intereselor capitalului strain! Barem de cativa ani, de cand s-a produs ultima si irecuperabila dezonoare a transformarii tarii intr-o colonie, leul joaca pur si simplu inafara economiei, ca piesa a angrenajului colonialist care naruie tot pe altarul intereselor, nici macar pe termen lung ci doar pasagere, ale centrului, interese de iesire din criza pe seama periferiilor.
Din imensul probatoriu al implicarii leului in mijloacele, instrumentele si schemele de subjugare colonialista a Romaniei sa extragem doar cateva, dar deosebit de relevante. Prin liberalizarile impuse fortat de la centrul vest-european, preturile in lei sau echivalent euro au ajuns la fel in periferia Romania , numai salariile au ramas in urma la niveluri de cateva ori mai mici. Acesta este mecanismul principal prin care centrul absoarbe seva economica de la periferie. Companiile straine (de fapt mai toate vest-europene) isi aroga dreptul de a factura romanilor produse si servicii in moneda centrului, cu toate ca platile in Romania nu sunt permise, prin lege, decat in lei. Este mijlocul prin care autoritatile romane sunt de fapt obligate sa nu utilizeze cursul valutar pentru ajustari economice, astfel incat respectivele firme straine sa nu inregistreze decat castiguri, indiferent de ciclul economic (avant sau criza ).
De asemenea, bancilor straine li s-a permis sa dea credite de consum in valuta si nu in lei (desi castigurile in Romania sunt obtinute in lei), ceea ce a creat dezechilibre monetare si de intermediere majore in dezavantajul economiei interne si in avantajul bancilor straine chiar si in cazul devalorizarii leului. Bancile occidentale practica in Romania niste dobanzi astronomice la credite, indeosebi la creditele in lei, pe care le justifica oficial cu "riscul de tara", desi, dintr-o demagogie nesfarsita, sunt inscrise ca persoane juridice romane. Este una din clasicile extractii de substanta economica de la periferie de catre centrul colonial. Nemaipunand la socoteala ca bancile occidentale mentin sistematic dobanzi jefuitoare la credite printr-un cartel pe care autoritatile romane, in urma unor presiuni externe, se fac a nu-l vedea. Si tot in urma unor presiuni, este interzisa in Romania emiterea de titluri guvernamentale catre populatia autohtona pentru ca nu cumva, prin concurenta facuta bancilor straine, acestea din urma sa piarda posibilitatea de a capta si folosi in interes de profit propriu bruma de economisire in lei si valuta de pe piata periferica numita Romania.
Mai este nevoie de a mentiona ca, de cand cu acordul cu FMI-UE, cursul leului nu mai are nicio legatura cu miscarea economiei, care de ani de zile nici nu mai este luata in seama, ci doar cu interesele short-termiste de profit ale corporatiilor vestice, bancare si nebancare, care au ajuns sa controleze din cap pana-n picioare economia din teritoriul numit inca Romania?!
3 comentarii :
Îmi amintesc foarte bine cum în 1993, când a fost o inflaţie de >300%, preţul din piaţă era unul la ora 8 şi altul la prânz şi apăruseră noile bancnote (cea mai mare de 10.000, cu Nicolae Iorga), circulau în acelaşi timp bani noi şi bani foarte uzaţi. Am crezut atunci (şi cred şi acum) că acei bani "au mai facut o tură" pe la cine trebuie înainte de a fi retraşi de BNR în mod real şi distruşi (deşi poate în documente apărea aşa). Era faza primitivă, metodele s-au mai sofisticat de atunci, tot BNR fiind la butoane (manipulări de curs de schimb). Atunci a fost perioada în care s-au întemeiat marile averi pe care le vedem azi.
Pai e simplu trucul. Se arunca HIRTIE IGIENICA pe piata monetara si se cumpara AUR la pret de chilipir. BNR cel mai mare depozit de HIRTIE IGIENICA(pardon titluri... fara valoare).
... iar aproape 50% din rezerva de aur nu-i depusă în ţară, ci în bănci străine din afara României.
Trimiteți un comentariu