Anti-Maidan

15 decembrie 2012

Prima jumătate de adevăr



Cealaltă ar fi că nici PDL nu e de dreapta.
Bulakov • 2 days ago

Corect !

de fapt PNL a fost reinfiintat in 1990 de catre fosta Securitate taman ca si contrapondere fata de PNTul Seniorului Coposu, pentru a disipa voturile opozitiei antifeseniste si pentru a crea, de-a lungul timpului, pana in ziua de azi, tot soiul de ambuscade, lovituri sub centura, scenarii si perdele de fum.

PNL a fost mereu cainele de paza al PSDului. Cea mai clara dovada,in opinia mea, este refuzul penalilor lui Tariceanu de a declansa alegeri anticipate in 2006, lucru ce ar fi adus Aliantei DA o majoritate confortabila, capabila sa reformeze Romania.

Liberalii, la ordinul sefilor din fosta Securitate, au rupt Alianta DA si au trecut la stanga, dezechilibrand total scena politica.

Totul se trage din momentul ala.

5 comentarii :

Riddick spunea...

Se găsesc destui idioţi care votează inerţial-nostalgic cu PnL (adică, cu USL !), fără să fie de fapt de acord cu USL sau cu PSD.

Stoica si Stolojan au scăpat din mână partidul treptat, între 1999 si 2004 (deja în 2004 erau în parlament toate răpciugile de la PnL care se opuneau public colaborării cu PD şi vroiau colaborare cu PSD).

Gogu spunea...

In ianuarie 1990 , in Romania, erau fosti membri ai PCR, rudimente ale variantelor tirzii ale PNT, PNL si PDSR, precum si romani nationalisti, membrii activi sau fosti ai partidelor sus-mentionate.
Se mai impune sublinierea ca, ''revitalizarea'' celor trei ''partide istorice'' s-a realizat cu/prin implicarea nemijlocita si activa a structurilor informative romanesti.
Evolutia ulterioara a Tarii este, in buna masura, opera acestor partide(aici includ si FSN, structura inglobind o ''aripa'' a PCR) care, din creatii a serviciilor secrete s-au transformat in beneficire ale muncii acestora, in interes ingust, de multe ori antinational !
Daca, pe ici, pe colo, distrugerea a mai fost incetinita sau, chiar, zadarnicita, acest fapt a fost realealizat, in exclusivitate prin actiunea asidua a ''romanilor nationalisti'', tot mai putini odata cu trecerea timpului ! Este momentul refacerii fortelor nationale !

Riddick spunea...

Partid, Gogu, partid. Naţionalist. Ar putea fi PP-DD unul. Să vedem.

Gogu spunea...

Partid nationalist INTELIGENT !!! Despre PP-DD iti voi spune ce-mi spunea si mie un apropiat al lui DD: PP s-a facut cu bani si ''impuls''... mozaic ! Acest element nu trebuie exclus din analiza, fie si numai ca ipoteza de lucru !

Riddick spunea...

Gogu, depinde cine l-a "impulsionat": cei care citesc Haaretz (stânga), sau cei care citesc "Jerusalem Post" (dreapta). ;-)

Nu-i acelaşi lucru.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):