28 noiembrie 2012

Ilie Şerbănescu : Penitenţele din anul providenţial 2013

Dl Ponta a facut insa nu numai fapte bune pentru anul 2013. S-a grabit sa puna la punct cu FMI calendarul liberalizarii preturilor in energie si a demarat cresterile - caci despre cresteri este vorba! - tot din 2012. Astfel ca, in 2013, oamenii nu vor incepe doar sa resimta, ci vor resimti in plin cresterile de preturi in energie. Indeosebi clasa mijlocie - atat cat mai exista - va fi zdrobita. Spre deosebire de saraci, care vor primi niscai compensatii in calitate de consumatori vulnerabili, aceasta nu va primi nimic, iar reprezentantii ei din intreprinderile mici si mijlocii vor fi ca antreprenori pur si simplu naruiti de catre un calendar de liberalizari extrem de rapid, aproape fulgerator, cu sporiri de 10-15% pe trimestru.

In vara anului 2011 publicam in ziarul "Romania Libera" o analiza intitulata cu talc "Ridicolul an providential 2013".

Analiza nu-si propunea cine stie ce obiective, ci doar o inventariere a ceea ce, la vremea respectiva, se stia ca va fi pus de viata si guvernanti pe capul anului 2013, mai precis tot ceea ce nu putea fi in mod obiectiv decontat in respectivul an 2011. Iata inventarul: "Toate salariile taiate in 2010 si recastigate in instante au fost, prin lege, repuse la plata din 2013.

Nu este exclus ca, tot prin 2013, sa ajunga a fi recuperate si celelalte procente din salariile taiate in 2010... Dar toate acestea sunt nimic pentru ceea ce ar urma sa cada pe capul anului 2013! Tot ceea ce este mai "invaziv" din cel de-al doilea acord cu FMI este reportat pentru 2013. Liberalizarea preturilor la gaze si electricitate, care ar putea mari cu 70-80% factura la caldura si lumina, ar urma sa se faca incepand din 2013.

Exporturile de gaze din putinul romanesc existent - ceea ce va obliga la importuri de gaze de doua ori mai scumpe - ar urma sa fie demarate din 2013. Tot in 2013, bugetul va trebui sa se consolideze la un deficit de numai 3% din PIB, deci cheltuielile vor trebui limitate draconic spre a nu mai depasi cumva veniturile decat cu cota respectiva. Si asta in conditiile in care, tot in 2013, intra la plata rambursarea imprumutului-mamut de aproape 20 de miliarde de euro plus dobanzi de la FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala".

Chiar si numai aceasta simpla insiruire, fara a se insista asupra implicatiilor fiecareia dintre componentele listei - spuneam in analiza - este de natura sa proiecteze dezastrul la care trebuie sa se astepte omul de rand in anul ulterior alegerilor din 2012.

Acum ne aflam spre finalul lui 2012. Si ce constatam?! Ca nu am gresit cu nimic in legatura cu ce se anunta pentru 2013, dar ca poveri teribile s-au mai adaugat intre timp pentru respectivul an, pe care in mod obiectiv nu aveam cum sa le anticipam in 2011. Venit la carma, guvernul Ponta a preluat inca din 2012 o parte din sarcina reintregirii salariilor taiate, lasand doar cealalta parte in carca lui 2013. Dar, evident, fiind vorba de salarii, ceea ce s-a redobandit din 2012 revine in plata lunar pe tot parcursul anului 2013.

Dl Ponta a facut insa nu numai fapte bune pentru anul 2013. S-a grabit sa puna la punct cu FMI calendarul liberalizarii preturilor in energie si a demarat cresterile - caci despre cresteri este vorba! - tot din 2012. Astfel ca, in 2013, oamenii nu vor incepe doar sa resimta, ci vor resimti in plin cresterile de preturi in energie. Indeosebi clasa mijlocie - atat cat mai exista - va fi zdrobita. Spre deosebire de saraci, care vor primi niscai compensatii in calitate de consumatori vulnerabili, aceasta nu va primi nimic, iar reprezentantii ei din intreprinderile mici si mijlocii vor fi ca antreprenori pur si simplu naruiti de catre un calendar de liberalizari extrem de rapid, aproape fulgerator, cu sporiri de 10-15% pe trimestru.

Se va adauga povara unei alte accelerari: a cresterii preturilor carburantilor, practicata de cartelul furnizorilor straini de benzine si motorine, care si-au intensificat abuzurile de pozitii dominate pe piata, pe care din pacate autoritatile romanesti se fac ca nu le vad.

Vin in 2013 pe capul romanilor si efectele cresterilor la accize, cantarind mai greu in lei decat anterior din cauza cursului mai defavorabil fata de euro.
Iar din cauza iesirilor masive de bani pentru rambursarea imprumutului-mamut de la FMI-UE, banca centrala nu va mai avea cum sa tina cursul leului, mai ales ca are in acest sens si obladuirea FMI care a recomandat fara echivoc "evitarea interventiilor pe curs".

In principiu, ar trebui, de asemenea, sa inceapa plati in contul despagubirilor pentru fostii propr ietari deposedati abuziv de regimul comunist, caci CEDO asteapta rezolvarea intr-un fel a situatiei.

Tot in principiu, a venit si randul acomodarii la inflatie a taxelor locale, a caror crestere ar constitui o alta povara.

Dna Merkel n-a tinut cont de poverile pentru romani in anul 2013 si adoptarea pactului fiscal european, care ar comporta pentru Romania un asa-numit "deficit structural" de circa 1% din PIB, ar insemna reducerea si mai severa in practica a deficitului bugetar efectiv spre 1,4-1,5% din PIB, ceea ce ar impune noi reduceri de cheltuieli, fie sociale, fie de investitii.

Din pacate, nici Dumnezeu n-a fost mai cu mai mare mila decat dna Merkel, trimitand pe capul Romaniei o seceta severa in 2012, care se va rasfrange in pretul produselor alimentare tot in cursul napastuitului an 2013, nimeni deocamdata nestiind exact impactul in cresterea preturilor acestor produse de baza.

In finalul inventarului intocmit in 2011 pentru poverile anului 2012 adaugam ca, probabil, "serviciul global al datoriei publice (adica ratele scadente plus dobanzile aferente anului 2013 la intreaga datorie) va ajunge la circa 30 miliarde euro, ceea ce pentru statul roman va scoate din joc creditul ca mijloc de a intreprinde ceva, caci va trebui contractat doar pentru plata datoriilor vechi".

Intr-adevar, datele cele mai recente arata ca sunt peste 13 miliarde euro rate scadente de platit in 2013 in mod net la datoria publica, dar cu imprumuturile pentru rostogolirea ratelor intre scadente si cu dobanzile care curg pentru tot parcursul anului se face de 30 miliarde euro!

Articolul din 2011 aprecia ca, intrucat ii cadeau pe cap nenumarate si nemasurate poveri, 2013 trebuia, pentru a face fata, sa fie cumva unul providential, anul venirii Mantuitorului cu desaga plina din care Romania, intru rezolvarea tututor problemelor sale mai vechi sau mai noi, sa imparta in dreapta si in stanga. De unde si titlul din 2011: "Ridicolul an providential 2013".

Cu poverile si mai si adaugate ulterior in carca lui 2013, devine si mai ridicol sa-i atribui acestuia puterile magice, de natura providentiala, cu care sa rezolve toate mentionatele probleme si sa mai consemneze si o crestere economica de care ne vorbesc in mod mincinos unii, in frunte cu FMI care este interesat a camufla esecul retetelor prescrise Romaniei.

Decat an providential, 2013 va fi mai degraba unul al penitentelor, bineinteles pentru cei multi! Numai ca acestia, nefiind in fata Dumnezeului din ceruri, ci in fata celor ce se dau zei pe pamant, vor plati nu pentru pacatele lor, ci pentru ale altora!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: