Cristoiu a prins esențialul: crearea CDR, DA și USL au fost mișcări ofensive - crearea ARD e o mișcare defensivă

[...] Se pot face multe raportări la fiecare dintre cele trei momente anterioare pentru a desluşi asemănările şi diferenţele, ba chiar şi pentru a schiţa ceva profeţii despre şansele ARD la alegerile din 9 decembrie 2012.

În privinţa şanselor, orice profeţie trebuie să ţină cont de o realitate. CDR s-a constituit cu un an înaintea alegerilor parlamentare din 27 septembrie 1992. A învins abia peste cinci ani, la scrutinul din 3 noiembrie 1996. Alianţa DA a avut la dispoziţie un an pentru a se afirma ca forţă unită la scrutinul din 28 noiembrie 2004.

USL a luat naştere cu aproape doi ani  înaintea scrutinului  hotărîtor.

ARD se constituie cu doar două luni înainte de scrutinul din 9 decembrie 2012.
Pentru a avea un cuvînt greu de spus la alegeri o alianţă electorală trebuie să se afirme pe scena politică a ţării ca o forţă unită, dar mai ales ca o entitate.

Dacă ne gîndim de cît timp au avut nevoie alianţele anterioare pentru a fi identificate de electorat ca entităţi, observăm că ARD porneşte la drum cu un handicap serios.
În istoria postdecembristă, ARD e cea de a treia Alianţă a forţelor de Dreapta, după CDR şi Alianţa DA. Ca şi CDR, ca  şi Alianţa DA, ARD e rezultatul unei disperări.

Disperarea forţelor de Dreapta în faţa tăvălugului electoral întruchipat de Stînga (FSN, PSD, USL).

Ca şi în 1991 și în 2003, forţele de Dreapta sunt lipsite de un partid puternic, în stare să ameninţe ascensiunea sau dominarea Stîngii. Slăbiciunea forţelor de Dreapta în 1991 era explicabilă. Nu trecuse nici un an de la instaurarea democraţiei. Slăbiciunea e explicabilă şi în cazul Alianţei DA. Deşi trecuseră 14 ani de la căderea comunismului, catastrofa regimului Constantinescu pulverizase pur şi simplu partidele  de Dreapta. România se întorsese practic la dezichilibrul grav din 1991.
Ne aflăm în 2012.
Altfel spus, la 23 de ani de la decembrie 1989.

E straniu să constaţi că după două decenii de economie de piaţă, capitalismul autohton nu-şi găseşte o reprezentativitate politică însemnată. Bizareria e cu atît mai şocantă cu cît o formaţiune de Dreapta – PNL – pînă acum membră a două Coaliţii de Dreapta a intrat într-o Coaliţie cu trei partide de Stînga (PSD, UNPR, PC).

Uriaşa diferenţă dintre ARD şi celelalte două Alianţe de Dreapta se referă la Liderul Alianţei.

CDR şi Alianţa DA au beneficiat, fiecare, de o personalitate emblematică, de mare forţă, capabilă să dea nu numai unitate, dar şi identitate Alianţei: Corneliu Coposu şi Traian Băsescu.
ARD n-are aşa ceva.

Vasile Blaga e prea tîrziu pentru a putea fi Liderul Coaliţiei prin notele personalității sale.

Mihai Răzvan Ungureanu e prea devreme pentru a putea fi identificat ca Lider.
Această slăbiciune – sunt sigur – se va vedea la scrutin.

Spre deosebire de CDR și DA, ARD nu reprezintă o entitate. Mult mai grav n-are nici locomotivă.

Ce mai încolo și-ncoace!
Niște vagoane care țin morțiș să li se zică tren!

Evenimentul zileiȘ ROMÂNIA LUI CRISTOIU. ARD - niște vagoane care țin morțiș să li se zică tren!  Citiţi mai mult: ROMÂNIA LUI CRISTOIU. ARD - niște vagoane care țin morțiș să li se zică tren!