07 septembrie 2012

Consilierul prezidențial Stanomir regretă lipsa cenzurii care să apere dogma UE

 
Instituţia vinovată, în ultimă instanţă, de această  derivă ce a culminat cu atacurile din ultimele două luni este Consiliul Naţional al Audiovizualului.  În cele aproape două decenii de funcţionare, C. N. A nu putut  limita ascensiunea tipului de jurnalism întruchipat, iniţial, de către Dan Diaconescu şi de către OTV. Din această magmă de senzaţionalism şi frustrare se naşte mutantul mediatic care domină astăzi România. C. N. A. a asistat, neputincios, la impunerea unor practici ce contrazic, în mod flagrant, drepturile constituţionale pe care acest organism este chemat să le protejeze. De la demnitatea umană până la viaţa  intimă, nimic din setul  de drepturi şi de valori constituţionale nu a rămas neatins. Ura şi fanatismul au devenit cărămizile noii societăţi mediatice.

Suspendarea şefului de stat şi succesiunea de încălcări ale constituţiei au fost punctul de apogeu al acestei suveranităţi mediatice ce a devenit conştientă de propria ei putere de a influenţa agenda publică. Semnificativă este şi maniera în care aceste trusturi media modelează,  deliberat, un discurs anti-occidental şi anti- european. România este confruntată cu o sitiuaţie inedită şi dramatică:populismul anti- european nu mai este asumat de către formaţiuni izolate şi marginale, ci ajunge să reprezinte fundamentul ideologic al raportării României la construcţia europeană. Retorica ce descrie România ca pe o colonie a Uniunii Europene pare să facă abstracţie de poziţia în care România se află, astăzi, la capătul unui proces de aderare care s-a întemeiat pe consensul politic şi pe sprijinul naţiunii noastre.


2 comentarii :

Riddick spunea...

Să vedem dacă îmi publică comentariul:

Riddick spune:
Comentariul tău e în așteptare.
07/09/2012 la 11:46

Consens a fost (poate) pentru aderare, deși establișmentul a fugit ca dracu’ de tămâie de un referendum pe această temă. Nicidecum pentru “unificarea europeană” sau conceptul eurobăsist “SUE”.

Mai exact, aderare pentru integrare [într-un grup de state]. Nu “unificarea” acestora.

Riddick spunea...

A apărut comentariul.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".

 

Postări populare: