22 august 2012

"Democraţia" scufundă România




Ce produc eu? Mass media.
Intelectual de mass-media
N-ar fi pentru prima oară. A mai făcut-o, tot asta dintre ghilimele, din 1947 până, hăt, prin 1964. Era vorba de democraţia populară impusă din afară. După 1964, s-a mai domolit un pic cu "democraţia din exterior" şi omul a mai avut loc să gândească, o vreme, până a început Elena şi clica Suzana Gâdea, Gogu Rădulescu să-şi facă de cap. Pe această filieră s-a plecat, cu paşaport dat de Securitate, la studii în vest, inclusiv pentru conversaţii anticomuniste la Europa Liberă; mai trimiteau scrisori prin ţară, care nu ştim cum se face, ajungeau publice. Eram student la istorie când am remarcat, de pildă, desele plecări în Franţa ale unuia dintre cei mai "lucizi" înjurători ai culturii române de după "revoluţie", Lucian Boia. Era anul 1988-1989. Sunt înjurăturile care paralizează demnitatea la nivel de masă parte a unui proiect? Pot, de ce n-ar fi, mai ales că acum, privind retrospectiv, au şi sens. Cum or fi ajuns acolo dacă Securitatea controla totul? În fine. După 1989, a venit iar "democraţia". Evident, tot de afară. Poporul român era şi este considerat inapt să producă vreo formă de guvernare democratică din interior. Dovadă că, deşi editate cu oarecare vizibilitate (dar cu prefeţe de tip denunţ), operele acestui spaţiu zac: după o relativă înviorare în primii ani de după 1990, operele culturale ale societăţii româneşti, în special cele interbelice, au fost clasate - nu sunt "democratice". Cine a decretat asta? Gatekeeperii- urmaşii reţelei Elena-Gogu Rădulescu, aceeaşi care a lichidat învăţământul superior în ştiinţele sociale, filosofie, începând cu anii 70 ai sec. trecut. Ca să nu mai dăm citate deja consacrate privind raportarea la cultură şi la popor a acestora.

Dar ce rost are menţionarea acestei istorii-corset? Pentru că văd că are coarne foarte mari, şi arăt şi eu ca Nea Mărin la Grădina Zoologică spre încornorat. După 1990, gatekeeperii s-au tămâiat cu democraţie cu bani, mulţi bani, din vest. Au şi o universitate a lor, pe unde, care trece, devine încornorat. Pe undeva, prin centrul Europei, care se ţine cu bani guvernamentali dar mai ales cu cei ai unuia dintre cei mai mari speculatori ai secolului XX: Soros. Nu e pentru oară când serviciile occidentale se păcălesc cu vectori de influenţă care nu sunt ai lor, dar care le papă bursele, desigur, civile.

Avalanşa de ştiri care înghesuie România s-a multiplicat foarte tare. De la "Deutsche Welle" la "El Pais", de la blogurile The Economist la "The New York Times", e o întreagă reţea de ştiri din străinătate care vine spre România, cu efect: şeful Comisiei Europene a ajuns să spună preşedintelui României ce nu are voie să facă şi ce are voie (Gândul, 13 iulie 2012, "Profesorul Barroso bate România cu pixul în cap", http://www.gandul.info/puterea-gandului/profesorul-barroso-bate-romania-cu-pixul-in-cap-9859376). Curiozitatea este că mai toate articolele de presiune (nu mă refer la criticile potolite) sunt scrise de nume româneşti. O analiză găsim, de pildă aici: http://www.cotidianul.ro/euobserver-este-de-fapt-jurnalista-valentina-pop-188218/ (Cotidianul, 10 iulie 2012). Cine să-i facă lui Barroso palpabilă, tangibilă, senzitivă şi cu sens imaginea României? Intelectualii frunzei lui Udrea? (Mediafax, 31 iul 2010. "Partea de creaţie a brandului turistic a costat 94.600 euro, diferenţa [până la 900 000] înseamnă cercetările de piaţă", http://www.mediafax.ro/economic/partea-de-creatie-a-brandului-turistic-a-costat-94-600-euro-diferenta-inseamna-cercetarile-de-piata-6748262).  Sau cei care o înjură? Intelectualitatea produce esenţa tangibilă a ţării pe care o reprezintă. În momentul de faţă, scaunul acesta este gol. Nu pentru că n-am avea intelectuali de rasă. Ci pentru că cei care n-au operă dar sunt în mass-media, sar precum capra de pe acoperiş direct pe masa de bucătărie. Încontinuu, de 22 de ani, şi, nefiind linişte, şi ocrotire, gândurile nu se pot lega şi nu se pot instituţionaliza. 

Cea mai haioasă ştire, deşi tragică, este ultima din Deutsche Welle, unde se scrie negru pe alb (tot de unul cu nume românesc - Petre Iancu): "Dacă România a ajuns în Uniunea Europeană, acest lucru i s-a datorat Monicăi Macovei..." (Deutsche Welle, 17 iulie 2012, "România şi riscul expulzării", http://www.dw.de/dw/article/0,,16096085,00.html). Istoria se opreşte din respirat. Eu ştiam că am intrat în UE şi NATO pentru că am dat pe nimic BCR (austriecilor de la Erste), Petrom (OMV-ului) şi proiectul Autostrăzii Transilvania ("americanilor" de la Bechtel) în vremea lui Năstase:
De pildă: „La vremea respectivă, privatizarea Petrom reprezenta, conform Guvernului, una din condițiile pentru aderarea la Uniunea Europeană, care nu a cerut însă ca investitorului să i se facă nenumăratele favoruri făcute de stat în numele UE. … Pentru întreg anul trecut [2005], OMV a luat de la Petrom 106 milioane de euro din dividende și 234,4 milioane de euro din vânzarea stațiilor sale din Balcani (178) către Petrom. Practic, austriecii au scos din Petrom, deja, cu mult peste suma cu care au cumpărat-o” . (Cotidianul, 20 nov. 2006)

"Berceanu: Contractul cu Bechtel a fost semnat pentru ca România să intre mai uşor în NATO" (Realitatea.net, 2 iunie 2009, http://www.realitatea.net/berceanu--contractul-cu-bechtel-a-fost-semnat-pentru-ca-romania-sa-intre-mai-usor-in-nato_529687.html). Toată lumea ştie deja că "afacerea Bechtel" a fost jaful secolului în România: am plătit pentru 52 de km 1,25 miliarde de euro. (Gândul, 5 aug. 2011, "Cine plăteşte pentru cele 1,25 miliarde de euro cheltuite de statul român în 7 ani pentru 52 km de autostradă construită de Bechtel?, http://www.gandul.info/news/cine-plateste-pentru-cele-1-25-miliarde-de-euro-cheltuite-de-statul-roman-in-7-ani-pentru-52-de-km-de-autostrada-construita-de-bechtel-8570210)

Dna Macovei face parte din cei care a introdus "democraţia din exterior" în România. Pe vremea când apăruse în public, "din partea societăţii civile", dna Macovei se ocupa de presiunile asupra României în problema maghiară în cadrul Ligii Pro-Europa. Desigur, aveam aici o "democraţie originală", dar să nu uităm, şi ea a fost introdusă tot din exterior, de către FSN, care asculta ordinele direct de la Moscova, cel puţin în primele zile ale "Revoluţiei" din Decembrie 1989.

E tragic să constaţi că liderii europeni sunt absenţi din spaţiul Est-European, nu au alte surse de informare, sau par să nu reacţioneze decât la reţelele de tip Elena Ceauşescu-Suzana Gâdea. Asta înseamnă că serviciile româneşti nu îşi fac treaba şi doi, că relaţia "Europei" cu România e controlată de cine nu trebuie pe "linie intelectuală".

Marea diferenţă dintre Polonia şi România nu constă atât în performanţa economică admirabilă a primeia cât în premisele diferite ale actului politic, social, economic dintre cele două ţări. Guvernările din România au blocat sistematic apariţia unei pături intelectuale care să gândească economia, sănătatea, apărarea etc. România este lipsită de o pătură socială (intelectualitatea) care să o gândească sistematic şi care să fie sursa actului politic.

Drama este că "Europa" nu realizează adevărata chestiune a acestei ţări. O ţară care nu îşi poate produce din interior resursa spirituală a guvernării şi a creşterii economice nu are cum avea viitor. O ţară abandonată de propriile elite. E adevărat, modelul poate fi "Democraţia în America" (cartea lui Alexis de Toqueville), dar dacă nu avem intelectuali care să o reproducă după măsura locului, avem "democraţie din exterior" care face prăpăd. De 22 de ani în plin prăpăd suntem. Pentru că cel mai grav rezultat al "reformelor", al "tranziţiei" din România este scăderea capacităţii de orientare a cetăţeanului de rând şi incapacitarea instituţiilor publice de a avea reacţii în faţa problemelor reale. Şi asta se datorează gatekeeperilor şi a politicienilor care le-au ţinut isonul 22 de ani, indiferent de "culoarea" politică.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Lucian Boia ("demitizatorul" istoriei României, 2002): "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, pastrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

http://www.fundatiahoriarusu.ro/mituri-simboluri-manipulare-istorie-economie-si-politica-in-romania-de-astazi.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mihai Giurgea ("Capitalism pe pâine")
2012: "Oamenii au început să-şi dea seama că societatea trebuie condusă nu de popor, ci de un sector privat puternic. Minciunile penibile ale bătrânilor politruci nu mai țin – decât poate la popoare inferioare, cerșetoare, socialiste. Ca grecii sau, poate, românii. Dar aceste popoare vor fi șterse din istorie. Cadavrul lor deja a început să miroasă."
2014: "Îmi convine şi că România a devenit colonie germană: că sub conducere românească, m-au furat cu toții 20 de ani!"
2014: "România NU MAI E sub controlul politicienilor români. România nu mai e nici măcar sub controlul poporului român (lucru care pe mine, personal, mă bucură foarte tare!). România e condusă în clipa asta dintr-un oraş numit Washington. Nu din oraşul Bucureşti."

Postări populare (nu P.P.E. !):