Cine l-a mandatat pe Traian Băsescu să cedeze din suveranitatea statului?Parcă, dimpotrivă, Jurământul de învestitură al Preşedintelui prevede să apere suveranitatea statului, aşa cum este ea expusă de Constituţie.Să-l scuzăm că-şi arogă meritul?!Da, i-l scuzăm, ba chiar, mai mult, îl acuzăm.Pe bază de ce muşchi vorbeşti tu de Statele Unite ale Europei, măi Băsescule?!Ne-ai întrebat pe noi, pe mine şi pe tine, dacă-ţi dăm voie să ne angajezi în aşa ceva?Mie, unuia, mi-a ajuns Pactul de la Varşovia.Nu vreau să-l muţi la Bruxelles.Poate că cititorii noştri vor asta.Dar, întreabă-ne, Băsescule!
Poporul suntem noi- tu, care citeşti şi cu mine, care scriu
Dar băieţii aştia despre care eu scriu şi tu citeşti, n-au nici o treabă cu patria şi poporul.
N-au nici o treabă cu noi, cu tine şi cu mine.
MUŞCHII LUI PONTA
Uzurparea prerogativelor preşedintelui, la care s-a pretat premierul Victor Ponta, plecând să ne reprezinte la Bruxelles, contra prevederilor constituţionale (cu interpretare certificată de Curtea Constituţională), nu necesită nici un efort de caracterizare - este aventurism pur.
Gestul pare o lovitură de palat instrumentată birocratic - Ministerul de Externe nu a transmis la Bruxelles lista delegaţiei întocmită de preşedinte, ci, la voinţa premierului, a transmis altă listă, întocmită de premier.
Desigur, e o porcărie, în raport cu care Băsescu s-a comportat civilizat, rămânând acasă, ca să nu facem, în centrul Europei, mahala.
Ponta nu pare să vrea nimic altceva decât să-l umilească pe Băsescu, o intenţie dezvăluită involuntar de Crin Antonescu, într-o intervenţie recentă, când l-a numit pe Băsescu drept "masculul alpha".
La animalele care trăiesc în turmă, "masculul alpha" este liderul a cărui supremaţie poate fi înlăturată de masculii tineri, numai prin luptă directă, iar ceea ce a făcut Ponta este chiar aşa ceva - o coborâre bruscă în zoologie.
Ponta nu a călcat în picioare democraţia, ci socialul.
Nu i-a păsat de noi, nici cât de cât.
El vrea supremaţia turmei.
O percepe drept chestie de muşchi.
MUŞCHII LUI BĂSESCU
Preşedintele Traian Băsescu a fost în regulă, ieri, în intervenţia televizată, explicând de ce nu s-a dus la Bruxelles.
Era echilibrat, responsabil, chiar cordial.
Până a trecut la a explica de ce Ponta nu este pregătit pentru problematica reuniunii de la Bruxelles şi de ce este pregătit el însuşi, în această privinţă.
Preşedintele a spus că, la Bruxelles se dezbat măsurile de cedare a suveranităţii:
"Agenda de astăzi e mult mai subtilă decât pare. De mai bine de un an şi jumătate - şi vă rog să mă scuzaţi că-mi arog acest merit de a fi fost unul din liderii UE care au vorbit despre Statele Unite ale Europei - documentul care se va discuta azi şi nu va apărea în Concluzii este despre cedare de suveranitate."
Cine l-a mandatat pe Traian Băsescu să cedeze din suveranitatea statului?
Parcă, dimpotrivă, Jurământul de învestitură al Preşedintelui prevede să apere suveranitatea statului, aşa cum este ea expusă de Constituţie.
Să-l scuzăm că-şi arogă meritul?!
Da, i-l scuzăm, ba chiar, mai mult, îl acuzăm.
Pe bază de ce muşchi vorbeşti tu de Statele Unite ale Europei, măi Băsescule?!
Ne-ai întrebat pe noi, pe mine şi pe tine, dacă-ţi dăm voie să ne angajezi în aşa ceva?
Mie, unuia, mi-a ajuns Pactul de la Varşovia.
Nu vreau să-l muţi la Bruxelles.
Poate că cititorii noştri vor asta.
Dar, întreabă-ne, Băsescule!
Ne întrebi porcării cu Parlament unicameral, iar asta nu ne întrebi?
Nu eşti de capul tău, Băsescule!
Ponta nu-i decât un mic copil zurbagiu, faţă de tine...
MAKE
ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
ARTICOLUL 82 (2)
Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".
-------------------
Suveranitate naţională = independenţa unui stat faţă de alte state. (DEX)
3 comentarii :
Articolul 80 - se referă la președintele republicii, nu la un trădător care uneltește pentru "Statele Unite ale Europei".
Articolul 80: Rolul Președintelui
1. Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.
2. Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.
"Aş vrea să mai ştiţi un lucru, agenda Uniunii Europene de astăzi este mult mai subtilă decât pare. Aduceţi-vă aminte că, de mai bine de un an şi jumătate - şi, probabil, trebuie să mă scuzaţi că îmi arog acest drept de a susţine că am fost unul dintre liderii UE care au spus că soluţia noastră pentru viitor este crearea Statelor Unite ale Europei. În mod subtil, documentul care se va discuta astăzi şi nu va apărea în concluzii este despre cedare de suveranitate. Este, de fapt, cel mai important subiect, care nu este parte a concluziilor. Sigur, el nu este aşa intitulat, dar se va vorbi despre control bugetar, se va vorbi despre unificarea fiscalităţii, se va vorbi despre prioritizarea la nivel european a investiţiilor, se va vorbi de creşterea autorităţii Băncii Centrale Europene, deci suntem în sfera pe care Articolul 80 o atribuie indiscutabil Preşedintelui, aceea care vizează suveranitatea".
http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/133311.html
Tudor Arghezi - Blesteme
Prin undele holdei si campi de cucuta,
Fugarii-au ajuns in pustie
La ceasul cand luna-n zabranice, muta,
Intra ca un taur cu cornu-n stihie,
Si gandul meu gandul acestora-l stie;
In imparatie de bezna si lut sa se faca
Gradina bogata si-ograda saraca.
Cetatea sa cada-n namol,
Pazita de spini si de gol.
Usca-s-ar izvoarele toate si marea,
Si stinge-s-ar soarele ca lumanarea,
Topeasca-se zarea ca scrumul.
Funungini, cenusa, s-acopere drumul,
Sa nu mai dea ploaie, si vantul
Sa zaca-mbrancit cu pamantul.
Sobolii si viermii sa treaca pribegi
Prin starvurile de glorii intregi.
Sa fete in papura soareci sute
Ganganii si molii necunoscute
Sa-si faca-n tezaur cuibare,
Satule de aur si margaritare.
Pe strunele de la viori si ghitare
Sa-ntinda paianjenii corzi necantatoare.
Intai, insa, viata, bolind de durata,
Sa nu inceteze deodata
Si chinul sa-nceapa cu-ncetul,
Sa usture aerul greu, ca otelul.
Sa schioapete ziua ca luntrea dogita,
Sa-ntarzie ora in timp sa se-nghita
Si, nemarginita, secunda
Sa-si treaca prin suflet, gigantica unda:
Pe sarma taioasa-a veciei, in scame
Si rumegatura sa vi se destrame.
Gatlejul de sete,
Sa cate scuipat sa se-mbete
Si limba umflata-ntre buze
Si langa lumina si ea sa refuze
Si-n vreme ce apa din sesuri se strange,
Sa soarba-n mocirla copitelor sange.
Si strugurii viei storsi cu muscatura
Sa lase in gura coptura.
Coboare-se cerul, furtuni de alice
In camp sa v-alunge cu stelele-n bice.
Despice-se piatra in colti mici de cremeni,
Vartej urmarindu-i pe semeni.
Odihna cerandu-i, pamantul sa-ntepe
Ivindu-se serpii cand somnul incepe.
Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,
Te blestem sa te-mputi pe picioare.
Sa-ti creasca maduva, bogata si larga,
Umflata-n sofale, mutata pe targa.
Sa nu se cunoasca de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingas ca urciorul.
Oriunde cu zgarciuri ghicesti madulare,
Sa simti ca te arde putin fiecare.
Un ochi sa se stranga si sa te sugrume
Clipind de-amaruntul, intors catre lume,
Celalt sa-ti ramaie holbat si deschis
Si rece-mpietrit ca-ntr-un vis.
Cand ura te-neaca si-ti scanteie-n oase
Sa vrei peste mie, sa poti pan’la sase.
Necazul tau mare sa dea voce mica,
Sa urli, sa n-auzi, sa vezi ca ti-e frica.
Iar tie, jilava gingas ganditare,
Sa-ti fie sezutul cuprins de zavoare.
Ficatul un cui sa-ti framante,
Urechea sa tipe si nasul sa-ti cante.
Sa-ti crape masele-n gura
Si dintii cu detunatura.
Sa-ti puta sarutul, oftatul sa-ti puta,
Mormantul cu mocirla statuta.
O unghie pe saptamana
Sa-ti coaca la cate o mana,
Si-n zilele de sarbatoare
Un deget si de la picioare.
De pofte sa-ti sece obrazul,
De bube sa nu-ti misti grumazul,
Sa-ti iasa cocoasa
Si galci si cucuie-n camasa.
Buricul bubat din nascare
Sa-ti sangere sub cingatoare.
De glezne taras sa-ti atarne
Ghiulele de capete carne,
Ranjite, scrasnite si nerazbunate:
Maceluri, osanda, pacate …
Păcălicistan
www.bursa.ro/editorial/pacalicistan-173680&articol=173680.html
[...] Păcălelile în materie de activităţi politice şi statale sunt, fără nicio exagerare, substanţa însăşi a vieţii noastre publice, din 1989 şi pînă astăzi. Cei care au crezut în trecerea miraculoasă şi instantanee de la regimul dictaturii pure la cel al democraţiei pure, s-au trezit cu păcăliciul în mînă! Cine a crezut că scena politică a României este împărţită în autentice partide de stînga şi de dreapta a fost păcălit consistent. Cine şi-a pus vreodată speranţa în programele politice şi electorale ale partidelor s-a fript, de fiecare dată. Mai nou, nici măcar mecanismul alegerilor nu mai este impenetrabil la "păcăleli". Relaţiile dintre instituţiile statului s-au transformat în jocul de societate "Cine-l păcăleşte primul pe celălalt". Jocul "reprezentării României la Consiliul Uniunii Europene" este un spectacol neîntrerupt de păcăleli pe care competitorii şi le-au administrat succesiv, direct, ori prin intermediul Parlamentului, al Curţii Constituţionale, al presei etc. Păcălelile de zi cu zi ale Justiţiei noastre, nu oarbă prin vocaţie, ci cu ochii parţial legaţi, funcţie de interese şi culori politice predominante, sunt mai numeroase decît aventurile lui Münchausen şi Păcală la un loc.
Singurul mister al acestui ţinut numit România, transformat zi de zi şi ceas de ceas, într-un soi de Păcălicistan, este: De ce nu rîde lumea?
Poate pentru că ne-am mutat, de fapt şi de mult, direct în Absurdistan!
Trimiteți un comentariu