23 mai 2012

Lăzăroiu, lătrăul intereselor externe și ale oligarhiei



Motto: "De ce le e teamă, nu vor scăpa" (Hăhăhăhăhă ?)

După Lăzăroiu, cine nu aderă la schema cartelului (cu două partide-paiață interșanjabile) face parte din "minoritatea frustrată".


Bomba cu ceas – uninominalul într-un tur

Am fost un sustinator al unui sistem cu doua partide care sa guverneze succesiv cu majoritate stabila. Chiar si acum as pleda pentru un asemenea aranjament pentru ca, daca analizam perioada de tranzitie, o sa vedem ca marea problema a reformelor de tip “stop and go” a fost incapacitatea partidelor din Romania de a forma coalitii stabile. Cu cat mai multe partide la guvernare, cu atat mai mare riscul de a stopa reformele incepute.

Din acest punct de vedere cred ca ar trebui sa ne dorim cu totii un sistem format din doua partide care sa reuseasca singure sa formeze majoritati stabile la guvernare. Votul uninominal intr-un tur poate fixa un sistem bipartit pe termen mediu si lung.

Dar Romania mai are doua grupuri semnificative care, teoretic, nu se aliniaza la acest clivaj ideologic. Vorbim de minoritatea maghiara (semnificativa, de 6-7%) si de minoritatea frustrata (15-20%). Asupra minoritatii ungurilor voi reveni. Deocamdata as vrea sa vorbesc despre “minoritatea frustrata”. Acesta este un produs sui-generis al procesului de tranzitie. Sunt cei care nu au avut decat de pierdut din reasezarea pozitiilor in societatea bazata pe competitie economica si democratie. Zona lumpenului, periferiei, oameni lipsiti de resurse materiale si ideatice. Ei nu sunt de stanga, nici de dreapta. Ei se simt fiii vitregi ai unui sistem in esenta nedrept. Justitia sociala in viziunea lor se face cu parul. In vreme ce ei saracesc in vremuri de criza si supravietuiesc in vremuri prospere, “ciocoii” acumuleaza averi pe spinarea lor prin furt, extorcare, evaziune, etc., protejati de legile facute chiar de ei.  Solutiile nu pot fi decat radicale – “executii pe stadioane”, arestari si condamnari sumare, confiscarea pe loc a averilor si redistribuirea lor poporului infometat. Ei traiesc intr-o lume a miracolelor in care cadavrele apar si dispar, o lume a conspiratiilor (iudeo-masonice, kaghebiste), o lume in care micul ecran se confunda cu realitatea cotidiana.

Ce va face acest grup cand se va vedea nereprezentat in parlament? Ar putea sa isi administreze in continuare drogul OTV seara de seara, mi-e teama insa ca odata trecuti de la faza de contemplare la faza de organizare, drogul nu va mai avea efect. Pontentialul lor de violenta nu trebuie subestimat. Factorul decalnsator ar putea fi chiar esecul politic. Modalitatile de exprimare in afara institutiilor sunt, slava Domnului!, la indemana. Mi-e teama si ca USL sau PDL ar putea incerca sa ii absoarba prin mesaje radicale, dar asta nu va face decat sa dinamiteze din interior cele doua blocuri politice. Pentru ca mai tarziu sau mai devreme vine vremea decontului si atunci e foarte probabil sa se desprinda factiuni din aceste partide care sa capitalizeze electoral frustrarea. Cel mai prost scenariu este sa avem o armata frustrata, dar deja in faza de organizare, care sa devina violenta la propriu. Cel mai bun scenariu este ca, in final, cele doua blocuri sa se faramiteze si sa modifice legea electorala revenind la un sistem proportional. In oricare din aceste variante, actualul sistem de vot nu pare a fi unul durabil.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: