Ăștia seacă bugetul, să reziste potemkiniada "ajutorului UE pentru România"

Scoaterea de la Trezorie a 3,6 mld. lei pe primele şase luni ale acestui an pentru programele europene, aşa după cum au anunţat reprezentanţii Finanţelor, arată că fondurile europene devin o Fata Morgana pentru economie, deşi trebuiau să fie unul din pilonii pentru relansare.

Faţă de o ţintă anuală de 3,5 miliarde de euro fonduri atrase pentru 2012 în sensul de decontări aprobate şi plătite de la Bruxelles, deci o ţină trimestrială de 875 milioane de euro, decontările pe trimestrul I au fost de 195 milioane de euro, la mai puţin de un sfert faţă de program.

Sigur, este posibil să fie salturi pe parcursul anului, dacă sunt aprobate şi plătite de la Bruxelles facturile trimise spre decontare din proiectele de infrastructură, unde lucrările au valori mari, de sute de milioane de euro. Dar este puţin probabil că după « performanţele » din T1, ţinta anuală să mai fie atinsă.

Pe de altă parte, mai există o problemă de care nu se vorbeşte sau se vorbeşte încă pe la colţuri, iar menţiunea repetată « decotări aprobate şi plătite de la Bruxelles » nu este întîmplătoare : sunt înalţi oficiali români care spun că avem probleme cu decontarea chiar dacă facturile trimise sunt aprobate.

Nu este exclus, pentru că jocurile la Comisia Europeană sunt complicate şi poziţiile destul de dure ale României în dosarul Schengen este posibil să fi creat destulă nervozitate la cel mai înalt nivel, care se poate transmite prin avertismente de genul « frâne » la decontare.

Un element în plus în acest scenariu poate fi şi faptul că din ceea ce s-a decontat pe trimestrul I din 2012 cea mai mare parte, adică 130 milioane de euro, sunt bani pentru infrastructura rutieră mare -autostrăzi, unde de obicei firmele contractante sunt din Europa de Vest.

Pe de altă parte POR şi AMPOSDRU - adică Programul Operaţional Regional unde sunt bani pentru şosele judeţene, străzi orăşeneşti, microîntreprinderi, renovări de şcoli şi de spitale şi, respectiv Programul pentru resurse umane, unde sunt bani pentru training şi formarea resurselor umane, ambele cu furnizori în majoritate români, firme mici şi mijlocii - nu au primit nici un euro decont de la UE pe primele trei luni din 2012.

Dar până să ajungem să vedem dacă sunt într-adevăr ceva piedici discrete la Bruxelles, este din ce în ce mai limpede că de la numirea d-lui Leonard Orban ca ministru al afacerilor europene, în octombrie 2011, nimic fundamental nu s-a schimbat în procesul de atragere a fondurilor europene.

Nici o măsură practică, cu impact concret, nu a apărut. Aceleaşi dezbateri sterile, şedinţe între miniştrii responsabili anunţate de biroul de presă al guvernului, şi cam atât. Dl. Orban spune de câte ori are ocazia că nu are putere directă asupra şefilor de Autorităţi de Management, organismele însărcinate cu aprobarea fondurilor, ci aceştia sunt în subordinea miniştrilor.

Bun. Dar pînă în prezent rata scăzută de absorbţie arată, în primul rînd, că oamenii, companiile şi chiar administraţiile locale încă nu au destule informaţii despre fondurile europene şi cum le pot acestea îmbunătăţi viaţa şi respectiv activitatea.

Apoi, că în ceea ce priveşte fondurile mari, de mediu, unde sunt bani pentru gropile de gunoi, reţele de apă şi canalizare, nu există comunicare între administraţia centrală şi administraţiile de judeţ.

Iar la infrastructură, unde cât de cât situaţia s-a mai dezgheţat, neputinţa de a face şi aproba proiecte în mod accelerat este cel mai greu de înţeles, pentru că este vorba de funcţionarii aceluiaşi minister care trebuie să propune proiecte şi de colegi de-ai lor, de la alt departament, este adevărat, ca să le aprobe.
Ca urmare, ce acţiuni au avut loc până în acest moment pentru a îmbunătăţi rata de absorbţie pe fonduri europene structurale ?

La capitolul informare, de ce pînă la această oră nu se putea da un semnal puternic, măcar de imagine, prin amenajarea unor centre despre fonduri europene cu informaţii pentru toată lumea în locuri de maximă vizibilitată ţn Bucureşti şi alte 10 mari oraşe din ţară ? Sau măcar câte unul la parterul fiecărui mare mall din România, că tot mai intra cineva dornic de plimbare, măcar de Paşte, acum că tot sunt deschise.

De ce nu putea fi iniţiată o caravană a fondurilor europene care să atingă cele mai mari 100 de comune din Romînia unde oamenii să fie lămuriţi ce trebuie să facă pentru a accesa fondurile ?

De ce nu ar putea fi obligate primăriile din cele mai mari 1.000 de comune din România să amenajeze fiecare un birou de fonduri europene ?

Plus că site-urile de prezentare a programelor europene sunt un ghiveci. Nici o linie comună, nici măcar la capitolul raportări, la oportunităţ nu mai vorbim.

Există bani speciali pentru asistenţă tehnică, sute de milioane de euro, care stau şi aceştia neaccesaţi, dar o idee simplă ca organizarea şi prezentarea tuturor programelor europene în funcţie de meseria/categoria socială/sectorul de activitate al solicitantului ţncă nu se vede nicăieri aplicată.

La capitolul raportări este un chin. La nici unul din programe nu se pot vedea ce proiecte au fost aprobate în luna X, pentru că este pur şi simplu actualizată toată lista de proiecte aprobată, deci trebui să o compari cu cea veche (dacă ai salvat-o) să vezi ce programe noi au fost aprobate şi în ce sectoare. Poate părea derizoriu, dar pentru cine urmăreşte aceste programe, este important să ştie ce este nou rapid.

La mediu şi infrastructură, programe de miliarde, sigur că un birou de informare la parterul unui mall nu va aduce schimbări -poate doar dacă ar conţine traseul viitoarei autoastrăzi de pe coridorul IV.

Dar măcar ridicaţi un balon cu aer cald în mijlocul Bucureştiului, aruncaţi cu bani europeni de pe magazinul Unirea sau cumpăraţi toată publicitatea la concertul divei Lady Gaga. Macăr un meci cu Lucian Bute, ceva, d-le Orban. Faceţi ceva să se vadă că existaţi, că poate apoi vin şi rezultatele.

Ziarul Financiar