Atena și Roma, 2011: Epitaf pentru democrație? (Ziare.com)

Traim vremuri deopotriva periculoase si interesante. Dupa zeci de ani de urmarire a himerei "paradisului" pe Pamant, construit cu credite bancare, in care opiniile ferme au fost proscrise, "discriminarea" a fost diabolizata iar "toleranta" a fost cantata permanent de sirenele decadentei, democratia, asa cum inca o intelegem si practicam, a esuat ca o balena pe plaja utopiei.

Europenii sunt pe cale sa experimenteze reintoarcerea in istorie. Prin contrast cu ceea ce sustine imensa majoritatea a elitelor occidentale, istoria este efigia insasi a "discriminarii": i-a salvat mereu pe cei increzatori, integri, productivi si adaptabili, ducandu-i la pierzanie pe cei sceptici, corupti, ineficienti si rigizi.

Civilizatia Europei moderne, sau ce a mai ramas din ea, nu este deloc imuna la colapsul istoric. Se poate prabusi, mai exact transforma in ceva foarte diferit, daca europenii nu vor reusi, si inca repede, sa-si elibereze elitele din hipnoza proiectelor utopice.

Asistam zilele acestea la instalarea la putere, in Grecia, a guvernului "de uniune nationala" condus de Lucas Papademos. Scenariul se va repeta in zilele urmatoare in Italia, cu alti protagonisti. Faptul ca domnul Papademos a fost in ultimii 8 ani vicepresedinte al Bancii Centrale Europene spune, deja, multe despre cine a preluat, cu adevarat, puterea politica la Atena. Regula separarii aproape totale dintre functia de "conducere politica" si functia de "administrare a treburilor curente" se profileaza tot mai evident pentru statele din periferia zonei euro.

Conducerea acestor state este "externalizata" la Bruxelles, Frankfurt si Berlin, in locatiile unde se tipareste euro si se adopta deciziile politice. Administratiile "provinciale" raman la Atena, Roma etc., ca doar nu o sa-i puna cineva pe birocratii din Bruxelles si pe colegii lor bancheri, oameni sensibili si delicati, sa se ocupe de chestiuni grosolane precum strangerea taxelor, impozitelor si asigurarea ordinii publice.

Domnul Papademos a pus o serie de conditii pentru a accepta postul de Prim Ministru al Greciei. Fapt putin surprinzator, in sine, avand in vedere situatiile macro-economica si sociala pe care va trebui sa le gestioneze. Natura acestor conditii este, insa, surprinzatoare si deosebit de "instructiva" pentru cei interesati de viitorul Europei.

In primul rand, noul Premier grec a solicitat "stabilitate pe functie", inclusiv dupa alegerile parlamentare anticipate care vor avea loc in februarie 2012. In al doilea rand, a cerut (si a obtinut) de la liderii principalelor partide politice din Grecia (socialist, respectiv conservator) angajamente scrise privind acceptarea deciziilor Consiliului European din 27 octombrie si aplicarea masurilor de austeritate care rezulta din respectivele decizii.

Campania electorala pentru alegerile anticipate nu poate avea decat o singura tema majora de dezbatere: viitorul Greciei in zona euro. Aceasta tema include si problema supravietuirii Greciei ca stat suveran, si tot de aici porneste necesitatea adoptarii unor masuri de austeritate nemiloase. Or, tocmai aceasta tema a fost "scoasa" din dezbaterea publica si politica prin conditiile impuse de domnul Papademos.

Indiferent de cum va vota electoratul grec peste 3 luni, politica guvernului de la Atena va ramane aceeasi: mentinerea in zona euro, "cu orice pret". Deciziile politice s-au adoptat deja, iar "alegerile" le vor succeda, evident inutil. Democratia s-a nascut la Atena si poate muri, dupa cum se vad lucrurile, tot acolo, dupa aproape 2.500 de ani.

Partidele politice - discreditate de continua lor transformare in grupuri de interese financiare, "stanga" si "dreapta" - devenite irelevante in era "corectitudinii politice", in care chiar si afirmarea datelor din tabla inmultirii poate atrage acuze de "insensibilitate sociala" sau "extremism", toate se sting zilele acestea sub ochii nostri.

Se naste, inevitabil, epoca "tehnocratilor" neafectati de alegeri, capabili sa asigure "stabilitatea politica", "increderea pietelor" si implementarea riguroasa a masurilor de austeritate destinate rambursarii datoriilor suverane, in acele state europene care au avut nefasta inspiratie de a intra in combinatii institutionale (cu profunda relevanta strategica) care le depasesc cu mult posibilitatile si resursele.

Cele doua "doamne de fier" ale momentului - cancelarul german Angela Merkel si presedintele FMI Christine Lagarde - au salutat, cu entuziasm, "evolutiille pozitive" din Grecia si Italia (unde un fost Comisar European, "tehnocratul" Mario Monti, il va inlocui pe Premierul demisionar Silvio Berlusconi). Mai jos de nivelul celest al marii politici, ministrul german de Finante Wolfgang Schaeuble a venit cu completari "tehnice" (asa cum ii sta bine unui "tehnocrat") lamuritoare pentru naivi: Papademos si Monti au fost sprijiniti de la "centru" pentru a-i inlocui pe Papandreou si Berlusconi, nu pentru ca sunt frumosi, charismatici si populari, ci pentru "a transfera responsabilitatea politicilor bugetare si fiscale" - ale Greciei si Italiei, se intelege - "catre institutiile europene".

Democratia, asa cum o intelegem si practicam acum, a aparut treptat dupa revolutia franceza, odata cu principiul suveranitatii nationale, care a generat si "statele nationale". Nu se poate intelege democratia din ultimii 200 de ani fara "natiuni", adica fara corpuri politice si electorale definite prin jurisdictii teritoriale suverane identificabile pe harta, dar si prin sentimentul apartenentei comune la un "proiect" istoric care transcende interesele particulare ale cetatenilor din jurisdictia respectiva.

Invocand "seria" razboaielor purtate de statele nationale din Europa (de parca razboiul n-ar fi fost o constanta a istoriei lumii, de la inceputurile ei), elitele europene de dupa 1945 au demolat metodic suveranitatile nationale. Piata comuna, libera circulatie interna si garantarea comuna a liberatilor individuale ar fi fost excelente si suficiente, daca n-ar fi fost insotite de eforturi colosale de dizolvare a corpurilor politice constitutive ale Europei moderne (adica a natiunilor), prin impostura relativismului cultural si moral, culpabilizarea istorica colectiva si imigratia necontrolata si neconditionata acoperita de lozinca "multiculturalismului".

Rezultatul este ca natiunile Europei sunt astazi debusolate si demoralizate, cum de putine ori au fost in trecut. Odata ramasa fara natiunile-gazda, democratia nu poate avea decat o singura soarta, in conditiile in care formarea unei "natiuni europene" este doar o iluzie in visele birocratilor din Bruxelles.

http://www.ziare.com/politica/democratie/atena-si-roma-2011-epitaf-pentru-democratie-opinii-1133454