"Sarcina este aceea de a crea şi de a construi Statele Unite Socialiste ale Europei. Un guvern muncitoresc european ar expropria băncile şi marile corporaţii şi ar folosi resursele lor pentru a crea noi locuri de muncă şi pentru a răspunde nevoilor sociale, nu pentru a aduce profit celor bogaţi"

... susţine WSWS (World Socialist Web Site) - troţkiştii Internaţionalei a IV-a. Aparent, o divergenţă faţă de "proiectul" UE... doar aparent... :

Ce speră să salveze UE prin moneda euro? 

De Peter Schwarz
22 octombrie 2011

Summit-ul Uniunii Europene care are loc weekendul acesta la Bruxelles este întâmpinat cu mari aşteptări. Potrivit participanţilor săi, în joc este supravieţuirea monedei euro şi a UE. Totuşi, aceste speranţe au fost dezumflate de anunţul că nimic definitiv nu va fi dat publicităţii după această şedinţă şi că un alt summit va avea loc miercurea viitoare.

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a afirmat marţi că unitatea europeană ar fi pusă în pericol în cazul în care liderii din zona euro nu vor întreprinde măsuri îndrăzneţe pentru a rezolva în acest week-end criza datoriilor. " Dacă permiem distrugerea monedei euro, ne asumăm şi riscul de distrugere a Europei. Cei care distrug Europa şi moneda euro vor purta responsabilitatea pentru reapariţia conflictelor şi a divizării continentul nostru", a avertizat Sarkozy.

Prim-ministrul francez Francois Fillon a avertizat: "Dacă nu reuşim, Europa va fi la mare risc." Ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble a numit situaţia "extrem de tensionată" şi a avertizat: "Moneda euro este în joc".

O distrugere a Uniunii Europene ar avea, fără îndoială, consecinţe catastrofale. Aceasta ar revigora antagonismele naţionale şi conflictele care au declanşat cele două războaie mondiale din prima jumătate a secolului trecut, războaie în urma cărora continentul a rămas în ruine . Cu toate acestea, propunerile prezentate de către Sarkozy, Fillon, cancelarul german Angela Merkel şi Schäuble pentru a "salva" UE sunt la fel de dezastruoase. Toate măsurile lor se reduc la mutarea crizei pe spatele populaţiei şi cufundarea milioanelor de oameni în şomaj şi mizerie.

Guvernele german şi francez nu au căzut încă de acord cu privire la detaliile unui plan "de salvare". Un purtător de cuvânt a lui Schäuble a declarat, că au loc "discuţii şi conferinţe foarte intense, conferinţe telefonice, întâlniri". Sarkozy a facut miercuri seara un pas neobişnuit. El a zburat la Frankfurt am Main pentru o întâlnire de două ore cu reprezentanţi ai lui Merkel, lideri ai Uniunii Europene şi a Băncii Centrale Europene (BCE) de la Frankfurt. Reuniunea nu a ajuns lînsă a un acord cu privire la problemele
litigioase rămase nerezolvate.

Există însă un acord cu privire la obiectivul global al măsurilor care urmează să fie luate: cheltuielile publice trebuie să fie reduse masiv în întreaga Europă, în timp ce sute de miliarde de euro suplimentare vor fi eliberate pentru a proteja băncile.

Consecinţele acestei politici pot fi văzute în Grecia. Ca urmare a măsurilor de austeritate introduse de guvernul Papandreou, în acord cu UE şi BCE, salariile, pensiile şi cheltuielile sociale au scăzut dramatic, şomajul este în creştere şi nenumărate afaceri mici au dat faliment. Programul de austeritate a declanşat o recesiune profundă, care a dus, în ciuda reducerilor, la creşterea deficitului bugetar. Numai băncile au beneficiat de pretinsa salvare a Greciei. Ele au reuşit să vândă cele mai multe dintre obligaţiunile guvernului elen fondului de salvare european sau BCE.

Combinaţia de programe de austeritate şi de salvare bancară, care urmează să fie convenită în acest weekend la Bruxelles, nu numai că nu vor salva Europa, ele ameninţă chiar să divizeze continentul. Politicile vor conduce ţările europene într-un abis economic şi vor agrava conflictele naţionale, cum de altfel au demonstrat deja disputele în legătură cu scopul şi organizarea fondului de salvare a monedei euro.

În rândul populaţiei europene există o opozitie crescândă faţă de această nebunie politică şi economică. Atena a fost miercuri martora celei mai mari demonstraţii de la căderea juntei militare, cu 35 de ani în urmă. Sute de mii de oameni au ieşit în stradă sâmbătă trecută şi în Spania, Italia şi multe alte ţări. Această mişcare face parte dintr-o renaştere internaţională a clasei muncitoare, care a început în Tunisia şi Egipt şi s-a răspândit în multe părţi din Europa şi Statele Unite. Ea este îndreptată împotriva dominaţiei capitalului financiar ("Wall Street") şi împotriva inegalităţii sociale (conducerea acelor "unu la sută").

Această mişcare este în fază incipientă. Ea trebuie să depăşească obstacole considerabile şi să rezolve sarcini politice majore.

La mai mult de şase decenii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial este din nou evident, că burghezia este incapabilă de a uni Europa pe o bază progresivă. Guvernele dansează de luni de zile pe muzica cântată de pieţele financiare. O reuniune de criză a fost urmată de alta şi fiecare a promis o "soluţie globală". Însă după fiecare summit, criza s-a adâncit.

Această stare a lucrurilor nu poate fi modificată de presiunea de pe străzi. Criza nu este pur şi simplu o consecinţă a deciziilor politice greşite, care pot fi corectate. Aceasta este criza unui sistem social bazat pe antagonisme de clasă ireconciliabile. Sistemul capitalist nu poate fi reformat, el poate fi doar eliminat.
Criza actuală s-a dezvoltat în ultimele decenii. Veniturile oamenilor muncii au stagnat sau sunt în scădere de la începutul anilor 1980 sau mai înainte, în timp ce o mică elită din partea de sus a societăţii a acumulat bogăţii nespuse. Această bogăţie poate fi susţinută numai prin subaprecierea clasei muncitoare în mod constant .

Atacurile nesfârşite asupra salariilor şi condiţiilor de muncă, jefuirea fondurilor publice prin reduceri de impozite pentru cei bogaţi, reduceri drastice în cheltuielile sociale şi miliarde date pentru salvarea băncilor - toate acestea servesc acest obiectiv. Aceste măsuri sunt sprijinite, fără excepţie, de către toate partidele principale. Fie că sunt social-democrate, de stânga, verzi, creştin-democrate, conservatoare sau liberale, toate acestea insistă că măsurile de reducere a costurilor sunt inevitabile.

Partidele se bucură, la rândul lor, de sprijinul a numeroase organizaţii de "stânga", care încearcă să transforme rezistenţă împotriva măsurilor de austeritate în proteste inofensive, care fac apeluri către guverne în timp ce încearcă subordonarea mişcării de masă spre una sau cealaltă aripă a elitei conducătoare.

Sindicatele din Grecia, care sunt apropiate de partidul de guvernământ PASOK, caută cu disperare să prevină căderea guvernului Papandreou, care poartă principala responsabilitate pentru măsurile de austeritate. Aşa numita mişcare "indignatos" încearcă sub sloganul "fără politică" să suprime orice discuţie legată de perspective politice. Ea are sprijinul unor grupări de pseudo-stânga.

Muncitorii trebuie să se rupă de toate aceste organizaţii. Europa se îndreaptă spre lupte de clasă masive. Acestea trebuie să fie pregătite din punct de vedere politic. Dezastrele asociate cu secolul trecut pot fi evitate doar în cazul în care clasa muncitoare intervine ca o forţă politică independentă. Acest lucru necesită mai presus de toate un program socialist.

Muncitorii din Europa trebuie să se unească şi să respingă pe toţi cei care predică naţionalismul sau declinul social în numele "salvării Europei". Sarcina este aceea de a crea şi de a construi Statele Unite Socialiste ale Europei. Un guvern muncitoresc european ar expropria băncile şi marile corporaţii şi ar folosi resursele lor pentru a crea noi locuri de muncă şi pentru a răspunde nevoilor sociale, nu pentru a aduce profit celor bogaţi.

World Socialist Web Site şi Comitetul Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale luptă pentru un astfel de program. Pentru a realiza o astfel de perspectivă, ele construiesc secţiuni în fiecare ţară.