"România Curată" - grup de lobby pentru privatizarea (externă) la preţ de chilipir

Ia auziţi aici (sună cam la fel ca "mormanul de fiare vechi" al lui Petre Roman, începutul anilor '90):

Cazul A.

O doamnă foarte cumsecade este indignată de practicile din industria în care lucrează. Vorbim de o piaţă foarte competitivă, oamenii vând nişte produse altor companii. Printre aceste companii sunt şi unele de stat, cum ar fi CFR. Şi compania în care lucrează doamna de care vă spun şi competitorii săi au de încasat sume mari de bani de la CFR. Vorbim de milioane de euro.

Toţi stau cu banii blocaţi la CFR. De ce nu renunţă să mai vândă către CFR? Simplu: CFR e un client prea mare, nici un manager nu are curajul să spună ”stop”, renunţăm la această bucăţică din piaţă care mai mult ne aduce pierderi. Managerii sunt evaluaţi la cotă de piaţă, deci nimeni nu iese din afacerea cu CFR, toţi se chinuie să vândă către CFR şi apoi să-şi recupereze banii. Şi acum apare corupţia. Compania doamnei primeşte o ofertă de la un membru al consiliului de administraţie al CFR: ce procent îmi daţi ca să vă pun în fruntea listei cu datorii pe care le va plăti CFR? Se ia decizia rapid în companie: 10%. Mă ia ameţeala: 10% din 3 milioane de euro înseamnă 300000 de euro luaţi dintr-un foc. Fără să facă nimic, şi parte din banii pe care CFR oricum îi datora companiei. Doamna se enervează: nu plătiţi, haideţi să fim noi ăia care nu plătim şpagă, ne vom diferenţia, vom anunţa clienţii, se vor ataşa de noi, oricum pierdem bani din afacerea asta, haideţi să ne diferenţiem. I-au spus că nu pricepe nimic, că aşa se fac afacerile. I-au răspuns coruptului: ok, 10%. Le-a râs în nas. 10% e prea puţin, ceilalţi au oferit mai mult, mai ridicaţi procentul.

Cazul B.

Un domn foarte, foarte haios, investitor străin. Stăm de vorbă în avion şi comandă vreo cinci sticle de vin până la Bruxelles, eu nici nu ştiam că ai voie, deci vă vând acum secretul: dacă ai obrazul gros şi ceri, TAROM-ul îţi aduce vin cât te ţine stomacul. Deci, investitorul nostru belgian se chercheleşte şi îmi zice tot. Era tare mulţumit de mafia din România pentru că era o mafie de încredere. Afacerea a fost aşa, i-au propus-o ei direct, oamenii aveau planul de afaceri, le mai trebuia doar investitorul străin cu know-how: tu ne dai 2 milioane de euro, noi îţi dăm teren în folosinţă gratuită lângă oraş, pe 50 de ani, toate autorizaţiile deja scoase, tu îţi faci fabrica de materiale de construcţie, noi îţi dăm în primul an un contract cu statul de 20 de milioane, la preţuri supraevaluate, profitul tău e mai mare decât şpaga de 2 milioane de euro. Deci, practic, peste un an rămâi cu fabrica gratis plus profit.

Şi i-a convenit? De minune. Ascultă aici la mine, deja e ameţit, e profesoral: corupţii voştri sunt oameni de onoare. Familia mea are fabrici din astea în Polonia şi în Africa, ai voştri sunt ca polonezii: oameni de onoare. În Africa dăm şpăgi permanent, e ceva haotic: apare câte unu în uniformă şi vrea şpagă, nici măcar nu ştim sigur cine este. La voi, dai şpaga o singură dată la început, obţii ce vrei şi apoi te lasă în pace.

Cu cine a discutat? La cel mai înalt nivel, ministru şi mai sus chiar. Aaa, cum îl cheamă? Stai aşa. Tocmai aterizasem, îşi sună amanta din România (omul are copii cu câte o femeie în fiecare ţară unde are afaceri, e un familist convins, în modul său poligam). Aşa, deci dragă, cum îl chema pe ăla de ne-am întâlnit noi la restaurant cu el săptămâna trecută şi ne-am salutat? Aşa, îl cheamă ... (Doar nu credeaţi că vă spun numele, nu am nici o dovadă alta decât povestea haioasă a unui beţiv în avion).

Deci, la acel nivel. Omul ăsta a făcut afaceri în stil mare. Dar sigur te lasă în pace, insist eu? Ți-ai făcut afacerea pe un deal verbal încheiat cu un om care mâine nu va mai fi ministru. Ba chiar, ăilalţi care vor veni la putere, vor vrea şi ei şpăgi şi eşti vulnerabil, de ce ar respecta o înţelegere făcută cu adversarii? Te vor mânca de viu. Aşa zici tu? Nu cred, corupţii voştri sunt oameni de onoare, îşi respectă reciproc deal-urile. Şi acum cui vinzi materialele, trebuie să dai alte şpăgi ca să cumpere statul în continuare, nu? Posibil, am oameni care se ocupă special de asta, eu doar trec costuri suplimentare în contabilitate. [...]