Europa de Est amână adoptarea euro (Financial Times)

Întrebaţi-l pe Traian Băsescu, preşedintele României, când intenţionează ţara să adere la euro, iar răspunsul lui este de neclintit. Data-ţintă este încă 2015.

Zgâriaţi suprafaţa, şi ţinta pare să funcţioneze în principal ca o cămaşă de forţă fiscală, utilă dacă guvernul de coaliţie din România, confruntat cu alegerile de anul viitor, este tentat să arunce cu bani.

Băsescu clarifică: chiar dacă ar putea îndeplini criteriile fiscale pentru aderare până la jumătatea deceniului, România va analiza cu atenţie dacă este potrivit să se alăture.

"Sunt relativ uşor de atins obiectivele de deficit bugetar şi inflaţie", a declarat el pentru Financial Times. "Dar în acel moment va trebui să ne uităm cât de competitivă este economia".

Dincolo de România, majoritatea statelor central- şi est-europene amână pe tăcute datele lor de intrare probabile.

Polonia, care a abandonat anterior o dată-ţintă, anul 2012, a amânat recent estimările, de la mijlocul deceniului spre sfârşitul deceniului, lăsându-şi spaţiu de manevră.

Jacek Rostowski, ministrul de finante, a declarat luna trecută că ţara nu ar putea adera înainte de 2019.

Viktor Orban, prim-ministrul ungar, a spus că "nu concepe" să se alăture înainte de 2020. Republica Cehă este din ce în ce mai încrezătoare în precauţia sa de lungă durată faţă de euro.

"Când o piaţa europeană unificată 100% încă nu există ... Atunci când statele mai slabe din zona euro trebuie să le subvenţioneze pe cele mai bogate, şi atunci când nu este clar cum se va evolua euro, nu este cu adevărat un moment potrivit să ne alăturăm", a declarat pentru FT premierul ceh Petr Nečas.

Chiar şi Lituania şi Letonia, liderii euro-entuziaşti, sunt mai precaute când vorbesc despre când vor fi gata să se alăture.

Rezultatul este că următorul val de noi intraţi în zona euro, anticipat anterior pentru jumătatea deceniului, ar putea veni câţiva ani mai târziu.

Nicio ţară nu vorbeşte despre a nu intra deloc - chiar dacă Václav Klaus, preşedintele ceh, a sugerat in toamna anului trecut că guvernul său ar trebui să negocieze un opt-out.

Toate cele 12 state care au aderat la Uniunea Europeană începând cu anul 2004 sunt obligate prin lege să se alăture, deşi acestea trebuie să îndeplinească întâi criteriile de intrare, oferindu-li-se o anumită flexibilitate cu privire la calendar.

Trei - Slovacia, Slovenia şi, începând cu luna ianuarie 2011, Estonia - sunt deja intrate.

Dar răspândirea crizei zonei euro din Grecia în Irlanda şi Portugalia, a subliniat pe parcursul anului trecut, capcanele eurozonei, şi nevoia de reforme profunde a guvernării blocului.

Statele est-europene au observat, deasemenea, exemplele ţărilor care au rămas în afară.

Două, care au păstrat controlul ratelor de schimb - Polonia şi Republica Cehă - au fost printre cel mai puţin grav afectate de criza financiară, şi recuperează cel mai rapid.

Polonia şi-a conservat competitivitatea în perioada 2008-2009 pe fondul deprecierii ratei de schimb reale a zlotului polonez, care a scăzut cu 20 la sută. În schimb, Letonia, care şi-a legat moneda sa de euro, a trebuit să se supună unei dureroase "devalorizări interne", scăderii salariilor reale şi a preţurilor - la fel cum Grecia şi Irlanda trebuie să facă acum.

Marek Belka, guvernatorul bancii centrale din Polonia, a declarat luna trecută la o conferinţă de presă că experienţele membrilor mai slabi ai zonei euro, şi ale noilor membri UE care au monedele legate de moneda euro, au afectat ipotezele Varşoviei privind beneficiile de membru al eurozonei.

Intrările ieftine şi abundente de capital dezlănţuit de ratele de schimb fixe nu au produs economii mai moderne, mai competitive, aşa cum s-a sperat, dimpotrivă - în cea mai mare parte au creat bule imobiliare.

Chiar şi ţările cu "sofisticate" politici fiscale, cum ar fi statele baltice slab îndatorate, s-au dovedit în imposibilitatea de a împiedica intrările excesive să le destabilizeze.

Mojmir Hampl, guvernatorul adjunct al Băncii Naţionale Cehe, a declarat la o dezbatere la Erste Bank că apartenenţa la euro, în multe cazuri, nu a stimulat reformele, dar a făcut posibilă "împrumutarea ca un german gospodar şi petrecerea ca un grec risipitor".

"Nimeni nu ştie cum va arăta zona euro în viitor. Este greu de stabilit data nunţii, dacă nu se ştie cum ar putea arăta mireasa", a spus domnul Hampl.

Financial Times - Eastern Europe pushes back euro adoption

Se pare că articolul este accesibil doar subscriberilor FT, dar se poate intra la el din acest link (primul rezultat pe pagină).