"Hai, gogomani, la Jubileu !"

Mare farsor, mari gogomani

Un comediante de bravură
Joacă de patruzeci de ani,
Făcând enormă tevatură
În faţ-a nişte gogomani.

Dibaci, sub latele-i fireturi,
Ascunde un talent îngust,
Jucând cu-aceleaşi marafeturi
Aceeaşi farsă de prost gust.

Întâi, cu toţii, zi şi noapte,
Îl gratulau pe-acest farsor
Cu ouă moi şi mere coapte
Dar el urma nepăsător.

L-au maltratat. Ce nu-i făcură?
În brânci afar-au vrut să-l dea...
Aş! Răbdătoarea creatură
Că nu-nţelege se făcea.

Primea zâmbind fluierătura;
În dreapta,-n stâng-a salutat
Şi grav, bravând huiduitura,
Rolu-nainte a jucat.

Şi-ncet-încet, toţi gogomanii
De-acest farsor au fost nebuni;
La beneficii, în toţi anii,
Flori, daruri, saltant, cununi!

Că-n loc să poarte o tichie
Ca un farsor ce este, el
Şi-a pus pe cap, cu fudulie
O cască mândră de oţel.

Şi joacă - joacă prost, da-i iese;
Stau paf toţi bieţii gogomani,
Paf! Din succese în succese,
De douăzeci ş-atâţi de ani!

Şi ţine-te d-acu reclamă:
Măreţ, sublim, nemuritor!
O lume-ntreagă îl aclamă
Ca pe un geniu creator!

Acuma-mbătrânit în slavă,
Sub casca lui de caraghioz
Şi cam zaharisit la glavă,
Vrea chiar triumful grandioz.

Nobil metal nu e oţelul,
Dar scump destul, destul de greu...
Ca rol fu mare mititelul!
Hai, gogomani, la Jubileu!    
   

Poezie de I.L. Caragiale, publicată în Protestarea (1906, semnat Farsor)