06 mai 2011
Dezbaterea despre ţinta pentru euro s-a terminat înainte de a începe (Contributors.ro)
Mi-e teamă că influenţa politicului în decizia economică nu este
străină de această situaţie. Este nevoie de clarificări, pentru a
înţelege realităţile şi provocările adoptării monedei europene. Ne
trebuie sau nu ne trebuie euro, de ce şi de când? Şi mai ales – ne ajută
cu ceva? Prea am ajuns cu euro la nivelul mistic din Psalmul VI al lui
Tudor Arghezi: „Singuri, acum în marea ta poveste/ Rămân cu tine să mă
mai măsor/ Fără să vreau să ies biruitor./ Vreau să te pipăi şi să urlu
«Este!»„.
România a anuţat că menţine anul 2015 ca ţintă pentru adoptarea euro.
O fi bine? Cu siguranţă este mai bine decât să nu avem nici o ţintă. O
ţintă mobilizează resursele publice şi restricţionează cheltuielile
bugetare, mai ales în anul electoral 2012. Dar putem atinge această
ţintă? Probabil că nu. Să nu uităm că am mai avut două ţinte în trecut,
2012 şi 2014, şi le-am ratat graţios. Şi Universitatea Craiova îşi
propune în fiecare an cupa şi campionatul la fotbal şi sfârşeşte în
fiecare an prin a spera că evită retrogradarea.
Lucrurile sunt totuşi mai complicate. A intra în euro în 2015 înseamnă a
intra în mecanismul european al ratei de schimb în 2013, mult prea
curând pentru puterile noastre. Dar România şi-a asumat în luna martie
(din acest colţ de pagină am recomandat prudenţă, dar cine mai are timp
să citească?) intrarea în aşa-zisul Pact pentru euro, un mecanism
european care ne va îngrădi suplimentar politicile economice. Aproape
că aş spune că din 2013 România şi-a asumat costurile trecerii la euro,
fără a primi vreunul dintre beneficii.
Mai mult, euro însuşi s-ar putea să nu mai fie, în forma de astăzi, până în 2015.
Intrarea în zona euro este condiţionată de câteva criterii nominale.
Le îndeplinim? Evident că nu: inflaţia este cu 4% peste limită,
deficitul bugetar este cu 3% din PIB peste limită, dobânzile nu se pot
compara (nu avem titluri de stat lichide pe 10 ani); cursul de schimb
este relativ stabil – dar nu e tocmai ce îşi doresc exportatorii. În ce
priveşte datoria publică, să nu ne păcălim singuri: va fi sub 40% din
PIB la sfârşitul lui 2011 (fără banii de la FMI), sub limita acceptată
de 60%, dar ritmul de creştere este ameţitor, datoria triplându-se în
ultimii trei ani. Mai mult, nu ne împrumutăm pentru generaţiile
viitoare. Tot noi vom plăti această datorie, întrucât scadenţa medie a
datoriei publice a României este 1,9 ani (conform datelor de la FMI).
Adică datoria noastră trebuie plătită sau înnoită la mai puţin de 2 ani.
Nu îndeplinim criteriile nominale, dar le-am putea îndeplini cu o
statistică inventivă şi puţină bunăvoinţă de la Bruxelles. Nu aceasta
este problema, nu aceasta este întrebarea corectă.
Întrebarea corectă este dacă România formează o zonă monetară optimă
împreună cu actualele state membre ale zonei euro. Şi aici răspunsul
este nu – nici măcar actuala formă a zonei euro nu este o zonă monetară
optimă. Pentru a avea aşa ceva noi trebuie să atingem convergenţa reală
cu ţările care au moneda euro, adică să avem venituri comparabile şi să
avem o structură comparabilă a ocupării şi a producţiei. Suntem cu
salariile la 15% din media europeană; iar structura ocupării la noi este
diferită cu aproximativ 30% de structura din UE. Până nu vom reduce
aceste decalaje, adoptarea euro este o temă mai mult politică decât
economică.
Este de vină criza pentru faptul că nu îndeplinim aceste criterii de
convergenţă reală, în primul rând? Deşi criza ar fi un vinovat de
serviciu uşor, aş spune că structura economiei era divergentă de cea
europeană şi înainte de criză. Să încercăm oare să adoptăm unilateral euro? Nu suntem Muntenegru ca să
facem asta, şi nu mă refer la economia subterană, ci la faptul că nu
suntem o economie chiar mică. Nici un consiliu monetar nu ne-ar sluji.
Problemele noastre sunt cu precădere structurale, nu monetare.
România trebuie să adopte euro atunci când va fi cu adevărat
pregătită – nu înainte, pentru că şi-ar crea singură dezavantaje
competitive pe care nu le va mai putea recupera.
Până la urmă acelaşi psalm al lui Arghezi se potriveşte de minune pentru
euro: „Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere/ (…) Pari când a fi, pari
când că nu mai eşti”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete ale prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană".
Postări populare:
-
- S-a ivit holera-n ţară şi Busuioc nu vrea să ştie de ea! Stăpânirea opreşte oamenii să mai vină la lucru. Au dat de ştire cu toba prin sat...
-
Într-un articol din Gândul, scrie aşa: "Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil ...
-
Nu că n-ar putea fi mâna organizaţiei Illuminati ("Les Illuminés") ; dar în limba franceză - care are multe subtilităţi -, "...
-
"Pentru ca unii au spus ca sunt dictator, pot sa imi dictez memoriile, dar nu sa mi le scriu. Recunosc ca am spus ca dupa ce imi ter...
-
Frontul este ceva mai extins * . Semnale de "maidan" (şi nu numai) în Ungaria, un altul incipient în Georgia dar ţinut sub con...
-
Traducerea articolului "The Communist-Capitalist Alliance", apărut la Radio Liberty. partea a doua partea a treia Parte...
-
Polémia : Les funérailles de Charb et de Stéphane Charbonnier Frédéric Malaval, philosophe, écologiste, essayiste… ♦ Le vendred...
-
M-aş duce ceva mai departe de scenariul descris de Ion Cristoiu , şi care ar conţine o suspendare a lui Băsescu, de data asta urmată de o...
-
Nu-i clar dacă şi "operatorii" sunt complici, ori dacă îşi dau seama despre implicaţii. Atenţie de ce instituţii aparţin ei, poate...
-
Nu este greu a sesiza ca, prin aceasta liberalizare impusa din afara, romanului in calitate de consumator i se interzice de fapt sa benefi...
8 comentarii :
In sfarsit cineva care are curaj sa spuna lucrurilor pe nume !
Problemele noastre sunt structurale , nu monetare.
Cursul mic este artificial sustinut de BNR pe spinarea exportatorilor care in curand vor intra in pierdere din cauza lui.BNR tot micsoreaza cursul ca sa faca cica trecerea la euro"suportabila"
Să vedem ratificarea la parlament a Pactului Euro-plus.
Micsorand cursul ,BNR nu face decat sa omoare exportatorii,favorizand importatorii sa cumpere euro de pe piata la pret mic.
Omoara nu numai exportatorii dar si producatorii nationali de :cartofi, lapte, carne, etc( tot ce e de mancare in supermaketuri) -pentru ca produsele din import se ieftinesc pe seama exporturilor romanesti.
BNR face jocul marilor lanturi de magazine STRAINE din Romania..
Este o politica antinationala
Trewbuie văzut, de când a început euro să fie cotat faţă de leu (BNR), care a fost cotaţia iniţială, şi inflaţia pe întreg intervalul (la leu), şi apoi trasă o concluzie.
Da, atunci o sa se vada exact.
La curs mic sunt favorizati importatorii si defavorizati producatorii nationali.
China mentine yuanul devalorizat ca sa-si incurajeze exporturile si productia interna .Asa doboara dolarul
Noi facem invers.Doboram productia interna si incurajam importurile
China mai face şi export. Noi...
Multe facilităţi pe care le-a primit China în timp, prin diverse aranjamente, noi nu le vom avea prea curând.
Sa ne gandim numai cate investitii occidentale a avut China in ultimii 15 ani !
China a fost ajutata cu investitii ,desi este comunista si are dictatura prin munca fortata ,pe cand la noi cele mai mari investitii sunt supermarketurile, Sa nu mai vorbim de autostrazi. etc.De fapt nimeni nu vrea ca noi sa ne dezvoltam economia si sa fin puternici.
Vor sa ne folosesca ca si consumatori si forta de munca ieftina.
Trimiteți un comentariu