Andrei Pleşu, desemnat drept unul dintre "reperele dreptei româneşti" (cel care va susţine mâine un show la Ateneu cu troţkistul Adam Michnik), despre contestarea publică a lui Iliescu, făcută - după Pleşu - de "tabăra urii":
Îmi amintesc o împrejurare semnificativă de la începutul anilor ’90,
cînd Ion Iliescu împărţise România în pro-iliescişti fanatici şi
anti-iliescişti isterici. Cei care îl urau îi pîndeau fiecare gest,
fiecare vorbă, pentru a înnegri portretul antipaticei sale derive. E
drept, aveau de unde alege. La un moment dat, vechiul politician
comunist a scăpat o vorbă despre faptul că e „liber-cugetător“. Tabăra
urii a exultat: „Care va să zică şi-a dat arama pe faţă! Tot marxist a
rămas! Am ajuns pe mîna unui om fără Dumnezeu!“. Mai apoi, cînd, în
timpul unei slujbe religioase, preşedintele, prezent în biserică pe
linie de protocol, şi-a făcut, la rînd cu lumea, cîteva cruci, tabăra
urii a exultat din nou: „Încă o dovadă de ipocrizie şi de minciună! Zice
că e liber-cugetător, dar trage la cruci pravoslavnice, ca să
păcălească poporul! Măcar să fie consecvent, nu să facă pe
drept-credinciosul, de ochii creştinilor adevăraţi!“. În sfîrşit, au
fost şi cazuri în care, sfătuit de alţii, sau din proprie iniţiativă,
Ion Iliescu a participat la serviciul religios, fără să mai facă semnul
crucii. Tabăra urii s-a mobilizat la fel de prompt: „Comunistul – tot
comunist! Îl durea mîna dacă-şi făcea şi el o cruce-două? O fi el
liber-cugetător, dar să facă bine să respecte credinţa ţării pe care o
conduce; măcar de formă! Măcar din respect pentru strămoşi şi
tradiţie!“.
Şi apoi face paralela cu... Traian Băsescu, iar contestarea lui Iliescu este comparată cu campania dirijată de la trusturile oligarhiei:
E ceea ce numeam mai sus o situaţie de şah-mat. Cel urît nu
poate face nimic corect. E detestat în alb, înaintea oricărei mişcări şi
orice mişcare ar face. Cam în aceeaşi situaţie a ajuns Traian Băsescu.
Fie că tace, fie că vorbeşte, fie că protejează PDL-ul, fie că îl
critică, fie că e sumbru, fie că e glumeţ, funcţionarii atacului sînt în
alertă: ştiu ce au de spus şi o fac neobosiţi, urmînd, riguros,
scenariul urii (asumat deschis, ca motivaţie personală, de dl Mircea
Badea, într-o emisiune recentă).
10 comentarii :
Il aduce pe TB la nivelul lui Iliescu
In felul asta AP face o foarte iscusita propaganda de denigrare a lui TB...
Este mizerabil !
Iar ISP îi publică tone de clipuri. Emil Boc, dacă are 2-3 (în contextul unor evenimente, nici măcar un singur interviu).
Pe langa asta, publicitatea pe sosele facuta de Adevarul cu niste panouri imense de unde te privesc de sus ( de scuipi in san sa nu te deoache)cand treci cu masina : A.Plesu, Dinu Patriciu, Gregoire, S.Tanase etc.....
Mai nou vad ca Mircea Dinescu este popularizat in revista TAROM - poetul producator de vinuri aparand intr-un camp de maci,iar la TVR ,Eugenia Voda ii ia interviu la Profesionistii.
Este o campanie puternica de promovarea a asa zisilor "dizidenti"
La TAROM e directoare o duduie cu numele Brutaru (probabil fiica ori nora unui fost director TAROM, Constantin Brutaru).
Colcăie şi şuieră ghemul de şerpi.
Să reamintim de unde a venit treaba asta cu Andrei Pleşu, reper al dreptei româneşti. De la Ion Cristoiu (cel pe care în 1994 l-am numit vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei). Citez din "Jurnalul Naţional" din 9 mai 2005:
"Andrei Plesu reprezenta intelighentia talibana, cea care, din ura fata de PSD si de Ion Iliescu, ar fi fost in stare sa-l sprijine si pe Corneliu Vadim Tudor"
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/de-ce-a-renuntat-atat-de-usor-traian-basescu-la-consilierul-andrei-plesu-print-45526.html
Iacă aşa a ajuns un MINISTRU din guvernul FSN reprezentant al "talibanilor" antifesenişti.
S-a furat revoluţia din 1989, dar să nu credeţi că mişcarea antifesenistă din 1990 n-a fost furată propagandistic.
Daaa, îmi aduc bine aminte , termenul "taliban al dreptei", Cristoiu l-a lansat. Deşi, uneori, unii trebuiau plasaţi acolo ilicit, precum Pleşu.
Apăruse în anii '90 o carte - "Falsificatorii istoriei", pe coperta careia apareau chipurile lui Iliescu, Brucan, Mihai I, Coposu (murise deja), şi înca 2-3 pe care nu mi-i amintesc acum. Am avut o reţinere să cumpăr cartea, tocmai datorită acestui "mixaj". Acum regret că nu am făcut-o, caut cartea prin anticariate.
Eu am scos cartea "Falsificatorii istoriei" în 1994, dar avea numai poza lui Iliescu pe copertă, iar ca nume de falsificatori erau trecuţi şi alţii, din toate taberele politice, printre care Brucan (nu însă Coposu sau Mihai I). În 1999 am scos cartea "Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei" care reia şi cele scrise în "Falsificatorii istoriei" şi are pe copertă pozele lui Iliescu, Sergiu Nicolaescu şi Ion Cristoiu.
Am văzut o carte cu un titlu identic sau apropiat, si apărea şi Coposu. În fine, poate fi o coincidenţă.
Cartea mea din 1994 (ediţia a 2-a 1995) are coperta: http://mariusmioc.files.wordpress.com/2008/10/copertafalsist2.jpg
Cartea mea din 1999 are coperta http://mariusmioc.files.wordpress.com/2008/10/copertarsfi.jpg
Dacă există altă carte "Falsificatorii istoriei" cu referire la persoane active în viaţa publică după 1989 aş fi curios şi eu de ea.
Vazusem o copertă pe albastru-închis, aici e o culoare deschisă.
Trimiteți un comentariu