18 februarie 2011

Când Tigrii s-au dezlănţuit...



Anzio, Italia, 22 ianuarie 1944. Începe Operation Shingle ("Operaţiunea Şindrila"), o operaţiune de debarcare a Aliaţilor (trupe din SUA, Marea Britanie şi Canada), în zona Anzio-Nettuno, având drept scop stabilirea unui cap de pod în spatele liniilor de apărare germano-italiene şi pregătirea atacului spre nord (Roma şi restul Peninsulei Italice).

Succesul operaţiunii depindea în mod esenţial de elementul-surpriză şi de viteza de extindere a capului de pod, prin aducerea de forţe suplimentare. Ezitările din primele zile ale comandanţilor aliaţi le-au permis germanilor să formeze un semicerc defensiv în jurul capului de pod, aceştia având deja dinainte planuri de intervenţie şi unităţi (Kampfgruppen) care urmau să fie desfăşurate rapid dacă s-ar fi ivit o situaţie neprevăzută. Luptele au continuat până în mai-iunie, cu mii de morţi şi zeci de mii de răniţi de fiecare parte, iar pe 5 iunie aliaţii intră în Roma.

Pe 18 februarie 1944 este ucis în luptele din zona Anzio Eric Fletcher Waters, tatăl lui Roger Waters, viitorul membru fondator al formaţiei Pink Floyd. Roger Waters va include în mai multe creaţii referiri la acest incident (Corporal Clegg, The Fletcher Memorial Home - în albumul The Final Cut, When the Tigers Broke Free - în filmul şi în albumul The Wall).

When the Tigers Broke Free se referă direct la ziua în care moare Eric Fletcher Waters ("tigrii" sunt tancurile germane Tiger - cca 60 - care pornesc atacul pe 17 februarie, fiind favorizate de terenul îngheţat al zonei mlăştinoase):




Evenimentele nu au decurs tocmai aşa precum le-a descris Roger Waters, care are convingeri de stânga şi pacifiste, însă rămâne impactul emoţional puternic al fragmentului respectiv din The Wall, ca şi al filmului, în ansamblu. 


Un veteran descrie momentele din finalul bătăliei de la Anzio în acest interviu (clip video, reduceţi volumul înainte de vizionare!).


It was just before dawn
One miserable morning in black '44
When the forward commander was told to sit tight
When he asked that his men be withdrawn

And the Generals gave thanks as the other ranks
Held back the enemy tanks for a while
And the Anzio Bridgehead was held for the price
Of a few hundred ordinary lives

And kind old King George sent Mother a note
When he heard that Father was gone
It was, I recall, in the form of a scroll
With gold leaf and all

And I found it one day
In a drawer of old photographs, hidden away
And my eyes still grow damp to remember
His Majesty signed with his own rubber stamp

It was dark all around
There was frost in the ground
When the tigers broke free
And no one survived from the Royal Fusiliers Company C

They were all left behind
Most of them dead, the rest of them dying
And that's how the High Command
Took my daddy from me

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Exceptionala postare !
Felicitari !

Riddick spunea...

Totuşi nu sunt de acord cu mesajul lui Waters, care distorsionează faptele. Dar îl pot înţelege.

Crystal Clear spunea...

ASa e.

Sa stii ca am pus aceeasi intrebare pe blogul lui TRU, CP, MM, S.Bodu,SV privind parerea lor despre :frauda flagranta privind utilizarea fondurilor UE si refuzul auditorilor de a descarca bugetul UE in ultimii 16 ani.
Sunt curioasa daca raspunde vreunul din ei,pe blog.


http://riddick2.blogspot.com/2011/02/eu-fraud-continues-unabated-february-17.html#links

Riddick spunea...

Aşteptăm. Deşi pot intui răspunsurile.

Sau lipsa lor. ;-)

Crystal Clear spunea...

Sunt absolut convinsa ca nu va raspunde nici unul.

MM, CP,SV,SB- au moderare-sa vedem daca macar posteaza intrebarea.

TRU-n-are moderare, dar sunt sigura ca nu raspunde.

Asteptam.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: