13 ianuarie 2011

UDMR ridică miza



Pe lângă obişnuitele lătrături ale lui Frunda privind ieşirea de la guvernare, apar şi alte declaraţii, care ar condiţiona rămânerea în actuala coaliţie, ori sprijinirea alteia, de satisfacerea altor solicitări ale UDMR, după intrarea în vigoare a Legii Educaţiei, în varianta agreată de UDMR.

Gyorgy Frunda: "Dacă Guvernul nu va găsi soluţii pentru ieşirea din criza economică, pentru stimularea societăţilor româneşti, prin mecanisme financiare de dezvoltare economică, dacă nu va găsi soluţii pentru atragerea capitalului străin, dacă nu va găsi măsuri de relaxare fiscală, financiară, atunci părerea mea este că UDMR trebuie să iasă de la guvernare şi trebuie să construiască un modus vivendi cu partidele din Opoziţia actuală, pentru ca legea învăţământului să rămână intactă în capitolele privind minorităţile după o eventuală schimbare de Guvern, dar să se continue nişte măsuri legislative, pe care UDMR le doreşte : reprezentarea proporţională a reprezentanţilor comunităţii maghiare de la nivel local, la nivel central, un statut al minorităţilor naţionale, recreionarea regiunilor economice, discuţii asupra redesenării hărţii administrative a României, toate acestea trebuie discutate".

Olosz Gergely (candidat la preşedinţia UDMR): Adoptarea Legii minorităţilor naţionale şi reorganizarea regiunilor de dezvoltare din România se numără printre principalele priorităţi ale UDMR în actuala legislatură.

Atacurile PC la UDMR s-au transformat, aşa cum am mai spus, în atacuri la Ungaria şi la Viktor Orban.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: