05 ianuarie 2011

Beijing, un salvator interesat (Presseurop)



"Tovarăşul chinez, cel mai bun aliat al lui Zapatero", scrie El Mundo, în momentul în care vice-premierul chinez Li Keqiang face o vizită în Spania, vizită crucială pentru viitorul economiei acesteia. Guvernul lui José Luis Zapatero "ţine pumnii pentru ca, în 2011, China să continue să pompeze oxigen" în economia spaniolă, consideră astfel cotidianul conservator.

Potrivit acestuia, Beijing a semnat acorduri economice cu Madrid în valoare de 5,5 miliarde de euro. China a achiziţionat de altfel mai mult de 43 de miliarde de euro de obligaţiuni spaniole şi "pare dispusă să cumpere şi mai multe", cu consecinţe imediate asupra primei de risc a datoriei, care a scăzut cu 9 puncte în ianuarie.

El Mundo
este totuşi critic faţă de "complezenţa" lui Zapatero, care a găsit în ierarhii dictaturii comuniste "cei mai buni aliaţi în aceste momente dificile", şi doreşte ca şeful guvernului să se inspire din Angela Merkel sau Nicolas Sarkzoy, "care nu au ezitat să ceară Chinei respectarea drepturilor omului".


China influenţează euro

Spania este un caz izolat în cadrul strategiei europene a executivului de la Beijing, scrie la rândul său Dziennik Gazeta Prawna: "în fiecare lună, China cumpără obligaţiuni de stat ale ţărilor UE pentru o valoare de 7-8 miliarde de euro pentru a asigura durabilitatea exporturilor din China", scrie astfel cotidianul polonez. Ajutând "PIGS" (Portugalia, Irlanda, Grecia, Spania), adaugă ziarul, China "se familiarizează cu piaţa europeană şi, mai important, ea influenţează în mod indirect cursul de schimb al monedei euro, slăbind în acelaşi timp principalul său rival, Germania".

De altfel pentru a linişti-o pe cea din urmă Li Keqiang a publicat un comunicat în cotidianul bavarez Süddeutsche Zeitung, în care felicită "lupta comună împotriva crizei"  condusă în ultimii doi ani de către China şi Germania, subliniind amploarea schimburilor comerciale dintre cele două ţări – "140 de miliarde de dolari în 2010, ceea ce corespunde la 30% din schimburile comerciale dintre China şi UE" – făcând din China primul partener comercial al Germaniei în afara UE.

Beijingul speră să evite sancţiunile de la Bruxelles

Întinzând mâna celor mai îndatorate ţări, Beijingul speră să evite sancţiunile de la Bruxelles pentru  dumping-ul pe care îl aplică în alte părţi (Comisia a iniţiat 50 de proceduri pentru concurenţă neloială împotriva Chinei), explică în Dziennik Gazeta Prawna analistul Yiyi Lu.

El precizează că, în paralel,  Beijingul cere ca UE să-i recunoască statutul de economie de piaţă şi să uşureze condiţiile pentru transferul celor mai recente tehnologii. Următorul pas, conchide Yiyi Lu, ar trebui să fie ridicarea embargoului asupra vânzărilor de arme impuse de UE Chinei după represiunea sângeroasă din Piaţa Tiananmen în 1989.

http://www.presseurop.eu/ro/content/article/450421-beijing-un-salvator-interesat
 
 

4 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Si uite-asa ,cu fratia chinezo-germana la carma se indreapta UE spre culmile comunismului ,in zbor....

Riddick spunea...

Le stau în gât Marea Britanie, România şi Ungaria, cu Polonia "au rezolvat" momentan. Vin alegerile la toamnă.

Crystal Clear spunea...

Probabil si Cehia, Klaus..

Riddick spunea...

Uitasem. Guvernul ceh a spus că pâna ce încheie mandatul (2014) îngheaţă orice plan de trecere la euro.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: